Giorgiana Radu
Pandemia de coronavirus ne-a pus poprire pe libertate, pe viaţă. E drept, se face vinovată pentru multe dintre relele cotidiene, dar n-o putem învinovăţi chiar pentru tot. Artiștii se numără printre cei care au avut cel mai mult de suferit în această perioadă, când le-a fost suprimat dreptul de a profesa, de a-și câștiga pâinea, într-un domeniu bine remunerat doar pentru unii, nu neapărat mai talentaţi decât ceilalţi.
Mulţi s-au răzvrătit, au protestat, și-au cerut dreptul la muncă. Alţii s-au reinventat. Unii au tăcut și au așteptat, și încă așteaptă, vremuri mai bune. Sunt, însă, mulţi artiști, pe care noi, societatea, i-am exclus dinainte de pandemie. I-am considerat expiraţi, prea uzaţi pentru trendul actual. I-am dat la o parte, făcând loc unor priceperi fără nicio legătură cu talentul, cu bunul gust, cu bunul simţ al produsului artistic.
Sigur că vremurile se schimbă, gusturile oamenilor de asemenea, dar calitatea rămâne peste timp, ea nu se demodează. Noi o detronăm, considerând-o vetustă. Și așa am făcut cu mulţi dintre artiștii noștri, care încă mai sunt în viaţă, dar pe care am avut grijă să-i îngropăm înainte de vreme, de pe scene, din platourile de televiziune, din radiouri, din atenţia publicului.
Cei care au respirat din când în când, în faţa microfoanelor, au reușit datorită strădaniei, încăpăţânării lor de a nu sucomba prematur și, probabil, a unor relaţii, a unor oameni care nu i-au uitat cu totul.
Scena nu trebuie să fie o luptă între generaţii, unde vedem că aceia mai tineri biruiesc – ceea ce nu este rău! Dureros e când nu învinge talentul, ci abilităţi facile, imitaţia cântatului ori actoriei, pila care descuie ca un Sesam deschide-te fermecat ușa comorii. Scena ar trebui să fie locul diversităţii, unde oameni tineri și oameni împliniţi în exerciţiul harului, corifei ai unui domeniu sau altuia, să se regăsească. Nu-i excludem pe unii în favoarea celorlaţi. Nu e firesc, nu e moral. Vârsta nu are termen de valabilitate într-o profesie liberală, ba dimpotrivă. E un plus de preţuire, un bonus al valorii, căpătate prin talent și muncă asiduă.
Pe mulţi dintre artiști nu pandemia i-a redus la tăcere, ci noi, cei care nu i-am căutat, nu am cerut să-i vedem, să-i auzim. Suntem complici fără voie la uitarea lor. O generaţie sau câteva au fost asasinate prin abandonul nedrept în spatele cortinei.
Prea multă nonvaloare răsărită din molozul acestei lumi fără bun simţ și fără o logică a preţuirii celor care merită, zburdă nestingherită stricând gustul și așa deteriorat al celor tineri.
