Petre Apostol
Eram copil când îl urmăream pe Jonah Lomu trecând printre adversari ca printre jaloane de antrenament. Era o adevărată plăcere să-l vezi defilând pe teren, arătându-şi valoarea în fiecare lansare spre terenul de ţintă advers. Poate şi datorită lui am ajuns fan al echipei din Noua Zeelandă la rugby, deoarece unui copil de 9-10 ani nu îi pasă prea mult de ierarhii, de statistici, ci de ceea ce vede pe teren. Iar echipa Noii Zeelande este întotdeauna o încântare să o urmăreşti, mai ales când Jonah Lomu era pe gazon. Miercuri, însă, şi această legendă a sportului mondial, prima supervedetă din rugbyul internaţional, a plecat dintre noi, în urma unui atac de cord, când se afla în locuinţa sa din Auckland. Chiar dacă a trecut ceva vreme de la retragerea sa din sport, cauzată de probleme de sănătate, ecoul prezenţei sale pe stadioanele de rugby din lume încă mai răsună şi astăzi şi, probabil, nu va înceta vreodată.
Sportul are nevoie de asemenea legende, care să aducă magia pe terenul de joc, unul dintre motivele pentru care copiii din întreaga lume se pot îndrăgosti de acest domeniu fascinant.
