FC Petrolul Ploiești – CSM Slatina 1-1 (0-0)
Marcatori: Buhăescu (69)/Vlada (76).
FC Petrolul:Kitanov – Olaru, Meijers, Manolache, Poelmans (80 Vajushi) – Salifu (59 Lax) – Constantinescu (46 Bratu), Matiș (46 Balint), Roige (cpt), Saim Tudor – Beleck (59 Buhăescu).
Antrenor: Viorel Moldovan.
CSM Slatina: Grecu – C. Radu, Motroc, Manea, Demci (72 Vlada) – V. Gheorghe (cpt), O. Popescu (75 Necșulescu) – Oprescu, Doman (67 Grigore), Rogoveanu (67 Deta) – I. Stoica (72 Pisăru).
Antrenor: Mihai Ianovschi.
Au arbitrat: Horia Mladinovici (București) – Bogdan Velicu (București) și Alexandru Filip (Constanța).
Observatori: Gheorghe Mihalache (București) și Andrei Simion (București).
Jucătorul meciului: Grecu
George Marin
Trosnetul comunicatului clubului s-a auzit în toate străfundurile Ploieștiului și ale Prahovei susținătoare ale Petrolului. „Vă luați banii dacă ajungeți și vă mențineți pe locul al patrulea!”, spunea acel comunicat dat în bună manieră românească, de genul „las’ pe mine, că ți-i ard eu la buzunare! De nu ți-o plăcea cum au să joace să-mi zici mie cum vrei tu!”. O merge, n-o merge la români, dar ce te faci cu străinii care au contracte beton? Banii tot trebuie să îi dai până la urmă. Nu este mai bine să îi lămurești că trebuie să joace, să pună și o țâră de suflet în activitatea asta? Poate ar trebui ca la ședințele de vizionare să li se pună meciul cu Slatina de două ori pe zi, până înțeleg cum trebuie să lupte o echipă, mai ales când este condusă și cu potență fizică la nivelul ligii a treia. Exemplu fiind, desigur, echipa olteană.
Slatina a egalat când totul părea ușor pentru noi. Ai avut 1-0 destul de târziu, iar oaspeții nu arătaseră mari breșe pentru că au stat înghesuiți mai mult în careul lor. Chiar și acel 1-0 putea să nu fie în acel moment pentru că portarul Grecu a fost aproape să respingă lovitura de cap a lui Buhăescu, rămas nemarcat la șase metri de poartă. Ce am avut până atunci? Un asalt la poarta firavei echipe oltene, cu șuturi trase de Matiș (min. 8, 20, 44), toate afară din cadrul porții, Roigé (min. 29, 46), ambele parate de Grecu, Saim Tudor (min. 45+1, 52), la care iarăși Grecu a salvat, Bratu (min. 64), puțin pe lângă poartă, Balint (min. 71) sau Lax (în aceeași fază), cu capul, și de această dată puțin pe lângă poartă. Dar ocazii clare de gol, cum a fost aceea din meciul cu Craiova, să treacă mingea la jumătate de metru prin fața porții și să nu înscrii, nu au fost. Pentru că veni vorba de acea ratare, care cu greu se poate uita, autorul ei, faimosul Beleck, s-a ferit de ratări, pentru că s-a ferit de orice minge. Implicarea lui în joc a fost nulă, echipa jucând efectiv în zece oameni până la înlocuirea sa. Să ne aplecăm în fața lui că a ajuns o dată în careul propriu, la un corner bătut de adversari? Nu, niciodată!
Despre joc, pe scurt, amintim că, în primul mitan, s-a jucat pe partea stângă foarte mult, echipa simțind că acel cuplu Saim – Roigé se află în vână, după pauză încercându-se străpungerea și pe dreapta, unde Olaru speră să redobândească locul în echipă în dauna mai experimentatului dar mai „calmului” Mendoza. După pauză, Moldovan a adus forțe noi în atac, modificând sistemul, trimițând doi oameni în avanposturi. Finalul a fost trist, cu o neatenție Meijers – Manolache, dar și cu o doză de șansă, Slatina egalând fără ca echipa noastră să mai poată face ceva în ciuda a două bune situații: Bratu, primind de la Vajushi, întârzie preluarea și este blocat de Motroc (min. 87), iar Buhăescu a reluat slab, cu capul, centrarea aceluiași Vajushi (min. 90+1).
