Lucian Avramescu
Mi-e toamnă în suflet, iubito,
Vin cârduri de gâște din nord
Și toate-și aleg ca popas
Al inimii mele fiord
În mine-anotimpul devreme
Venit-a cu-ntregul alai
Cad merele coapte din merii
Ce-n mine rodit-au ca-n rai
Și tu, Evă ultimă, iată
Cu sete din ele-ai mușcat
Văzând că sunt mărul domnesc
Al toamnei cu gust aromat
E toamnă în cer și-n albine
A dat un ucaz Dumnezeu
Ca-n scena candorii depline
Să joc rolul toamnei chiar eu
Iar tu scuturi fructele toate
Și două sub bluză ţi-ai pus
Ce toamnă splendidă în zorii
Ce încă nu știu de apus
Venit-a în mine-anotimpul
Bogat și frumos și rebel
Cu-aromă nebună cad fructe
Dar verzi încă-s frunzele-n el
Și plin este pomul, avut-a
Pesemne un trainic răsad
Încât toate frunzele-n el
Stau tefere-n vânt și nu cad
Mirare în zori și mirare
În fluturi de rouă și-n flori
Așa-i că și-n voi vine toamna
Și-i trasă de-un șir de cocori
Salută-ţi prietene toamna
Fii toamnei fidelul ei mire
Cât încă miroase a mere
Și-adie a dumnezeire
27 august 2020, Sângeru
