Acest sfânt a trăit în zilele împăratului Deciu (249-251) și ale lui Antipatru, domnul Ahaiei. El era cu vrednicia preot bisericii, cu buna înțelegere, bogat și de neam cinstit, iubit fiind și de Dumnezeu și de oameni.
În ziua Nașterii lui Hristos, intrând Antipatru în biserică, să prindă pe creștini ca să-i chinuiască, Sfântul Miron umplându-se de râvna dumnezeiască l-a înfruntat. Drept aceea a fost mult chinuit și silit ca să aduca jertfă la idoli. Dar el a refuzat. Atunci i-au scos fâșii de piele de la umeri până la picioare, dintre care el luând una a azvârlit-o în obrazul lui Antipatru.
După aceasta a fost supus sfântul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic și, prin sabie, i s-a tăiat capul. Şi aşa şi-a primit cununa muceniciei.
