Florin Tănăsescu
Precum în cer, aşa şi pe pământ? Haida-de! Să nu fim ipocriţi. Mai repede invers: Precum pe pământ, aşa şi în cer. Vorbim, aşadar, despre o distanţare, nu despre Înălţare. Fireşte, ipocriţii vor sări ca arşi, strigând: „Cum poţi să gândeşti şi să scrii aşa ceva?”
Uite că pot. Poate că asta este chiar o spovedanie care nu vă priveşte pe voi.
Hristos părăseşte astăzi zona metropolitană, fără a scrie pe declaraţie „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Este posibil să fie amendat. Sau, poate nu! Depinde de vameşii văzduhului, care organizează filtre să nu zboare nimeni între pământ şi Cer. Doar ciorile au dezlegare…
Oricum, pe noi nu ne interesează dacă Hristos va fi sancţionat sau ba, aşa cum nu ne-a interesat nici ce-a făcut şi unde a avut locuinţa 40 de zile. Cât a stat pe pământ.
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Cum am tradus noi asta?
Calea? A fost întrebarea pe care ne-am pus-o la modul: „Când netezesc ăştia drumul spre Mare, spre Munte, spre cârciumi, spre terase, spre case de pariuri?”. Spre câte şi mai câte lucruri deşarte. Pământeşti.
Adevărul? Adevărul e că nu am avut stare. Am fost răstigniţi la izolare. Ca în chiile în care „s-au nevoit sfinţii părinţi”. Fireşte, este omeneşte să te răzvrăteşti. Dar şi mai creştineşte să gândeşti că 40 de zile a fost şi Mântuitorul printre noi. Pentru unii, la doi metri. Pentru alţii, mai aproape. Cu siguranţă, însă, pentru mulţi dintre noi, la mii de ani distanţă de sufletele noastre.
Asta înseamnă distanţare. Asta înseamnă că am marcat încă un gol în inimile noastre. Că am sărbătorit o Înălţare mai devreme decât se cuvine. Că ne-am făcut nu doar chip cioplit, ci şi calendarul ipocrit în care am scris că Învierea şi Înălţarea au avut loc în acelaşi timp. Noi ne-am crezut şi ne vom crede dumnezeii lumii.
Viaţa? „Asta nu a fost viaţă, frate!” Nu tu grătare, nu ieşiri la iarbă verde pe-un picior de plai, pe-o gură de… De Rai? Treacă de la noi şi amăgirea asta! De Rai!
Hristos joacă, azi, în deplasare. Noi?
Noi rămânem suporterii de conjunctură, vaccinaţi cu aceeaşi ură. Rămânem spectatorii de la peluză, care strigă: „Măcar cu un punct, dacă nu cu trei să te întorci, la anul, Doamne! Dar să nu vii iar în toiul unei primăveri bolnave, ne înţelegi?”.
El înţelege. Înţelege că asta-i firea omenească.
Noi înţelegem ceva? Am înţeles cuvintele „Iar cine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi Eu înaintea Tatălui Meu”?
„Printre case şi biserici, o femeie caută pe cineva care nu mai este”. Doar spune:
Hristos s-a Înălţat!
Nu trebuie să răspundeţi…
