Luiza Rădulescu Pintilie
Fiecare om are o chemare şi, cu siguranţă, cea a profesorului de limba şi literatura română Oliviu Găzdac a fost aceea de apostol întru lumina cărţii pentru multe generaţii de elevi, dar şi pentru mulţi dintre aceia care au ales aceeaşi profesie şi aceeaşi misie a învăţăturii împărtăşite cu pricepere, cu har şi cu vocaţie. O chemare pe care a împlinit-o cu dăruire, cu modestie, cu blândeţe, la catedră, ca profesor, în fruntea unei şcoli de prestigiu, ca director al Colegiului Naţional „Ion Luca Caragiale” Ploieşti, ca diriguitor al şcolii prahovene, ca inspector şcolar, ca şlefuitor de conştiinţe şi de suflete, prin ţinuta sa de intelectual de înaltă clasă, ocolită de cea mai fină ostentaţie ci, dimpotrivă, înnobilată de frumoase şi tot mai rare virtuţi, dar şi prin ceea ce, cu înţelepciune, a pus în scris, spre a rămâne, dând, potrivit titlului uneia dintre cărţile sale, şi trecutului … prezent. Un prezent devenit azi, la stingerea din viaţă a remarcabilului profesor, cernit pentru cei care l-au avut dascăl, pentru colegi, prieteni şi discipoli în cariera profesorală, care-şi alătură înlăcrimarea celei a familiei îndurerate. Emoţionantul anunţ al tristei veşti a stingerii din viaţă a distinsului profesor (născut la 20 aprilie 1939), postat pe facebook de directorul Colegiului Naţional „Ion Luca Caragiale „ din Ploieşti, prof.Carmen Băjenaru, continuă să fie însoţit de mesaje de condoleanţe, toate exprimând aprecierea pentru profesorul, pentru omul Oliviu Găzdac, pentru modelul pe care l-a reprezentat şi continuă să îl reprezinte, nu puţini fiind aceia care mărturisesc, public, recunoştinţa pentru modul în care i-a format, i-a inspirat, i-a motivat în devenirea lor profesională:„Colegii din Colegiul Național „I.L.Caragiale” Ploiești anunță astăzi, 20 mai 2020, cu profund regret trecerea întru nemurire a remarcabilului profesor de limba și literatura română, director al Colegiului în perioada 1993 – 1996 și inspector școlar, OLIVIU GĂZDAC.
Un om de o deosebită ținută morală și intelectuală, un exemplu de dăruire profesională pentru generații și generații de elevi cărora le-a insuflat pasiunea pentru studiu, dar și pentru colegii, pe care, cu infinită generozitate, i-a considerat prieteni, și, mai ales, un model de modestie și delicatețe sufletească ne va rămâne tuturor în minte, pentru eternitate.
Trăitor într-o lume a frumosului, a sensibilității, pasionat de lectură, de studiu și de cercetare, distinsul profesor OLIVIU GĂZDAC ne-a oferit cu discreție și bunăvoință, cu vorba blândă și așezată a dascălului ardelean, din prea-plinul minții și sufletului său de visător, de idealist, așa cum se considera. Literatura i-a fost leagăn și i-a dat puterea să viseze, și să scrie, iar această dorință le-a fost insuflată și elevilor, de-a lungul carierei strălucite de profesor, pentru care cu toți îi suntem recunoscători.
Pregătindu-și cu dorită înțelepciune „prezentul trecutului”, profesorul OLIVIU GĂZDAC mărturisea o fărâmă de suflet: „Scriu pentru că mi-e teamă că nu mă voi mai întâlni cu mine însumi așa cum încă mai sunt…”. Noi, cei ai amintirii, mărturisim, de asemenea, profunda recunoștință pentru onoarea de a-i fi fost elevi, colegi, prieteni, discipoli în cariera de profesor, dar mai ales pentru a-l fi cunoscut în calitatea cea mai de preț a distinsului dascăl, aceea de OM.Dumnezeu să îi odihnească veșnic sufletul bun și generos! „
Cu siguranţă, mâine- vineri, 22 mai a.c.- ar fi fost mulţi aceia care ar fi vrut să îl însoţească pe cel din urmă drum pe profesorul pe care l-au preţuit şi l-au iubit. Însă rigorile impuse de reglementările stării de alertă în care se află România inclusiv pentru desfăşurarea ceremoniilor de înmormântare limitează accesul la un număr strict de persoane, astfel încât doar lacrimile, aducerea amintea şi florile recunoştinţei îl pot însoţi pe dascălul care, împlinindu-şi cu atâta vrednicie chemarea pe pământ , se va alătura de acum, întru eternitate, cetei învăţătorilor cereşti.
