Rolul obiectelor contaminate ca mod de transmitere a COVID-19 în general și necesitatea practicilor de dezinfectare pentru atenuarea transmiterii virusului în afara unităților sanitare nu se cunosc clar în acest moment. Cu toate acestea, principiile de prevenire și control al infecțiilor concepute pentru a atenua răspândirea agenților patogeni în unitățile sanitare, inclusiv practicile de curățare și dezinfectare, au fost adaptate în prezent pe scară largă în recomandările pentru locațiile din mediile ne-sanitare, arată Organizația Mondială a Sănătății, citată de Agerpres.
OMS subliniază că spălarea frecventă a mâinilor și evitarea atingerii feței trebuie avute în vedere ca abordare de prevenție primară pentru a reduce modul suspecat de transmitere asociat cu contaminarea suprafețelor.
Ca și alte coronavirusuri, coronavirusul 2 care cauzează sindromul respirator acut sever (SARS-CoV-2) este un virus cu un înveliș exterior lipidic, ceea ce îl face mai susceptibil la dezinfectanți în comparație cu virusuri fără înveliș exterior, cum ar fi rotavirusul, norovirusul și virusul poliomielitic. Virusul care provoacă COVID-19 este transmis în principal prin contact apropiat și picături respiratorii (salivă și secreții nazale), cu posibilă transmisie aeriană în spațiile în care se efectuează proceduri generatoare de aerosoli.
Deși obiectele și suprafețele contaminate nu au fost încă legate în mod concludent de transmiterea SARS-CoV-2, demonstrarea contaminării suprafețelor în unitățile sanitare și experiențele de contaminare a suprafețelor legate de transmiterea ulterioară a infecției în cazul altor coronavirusuri au stat la baza dezvoltării de recomandări privind curățarea și dezinfectarea pentru a diminua potențialul transmiterii prin obiectele containate a SARS-CoV-2 în 34 de unități sanitare și ne-sanitare.
În unitățile sanitare, suprafețele din mediul înconjurător se referă la suprafețele mobilierului și alte obiecte fixe (de ex. mese, scaune, pereți, întrerupătoare, periferice de computer), precum și la suprafețele de echipamente medicale necritice (echipamente care intră în contact doar cu pielea intactă, cum ar fi manșetele de măsurare a tensiunii, scaune rulante, incubatoare). Aceste suprafețe trebuie curățate frecvent cu apă și detergent, urmată de aplicarea unui dezinfectant. Printre cei mai obișnuiți dezinfectanți folosiți care s-au dovedit a fi eficienți împotriva SARS-CoV-2 se numără: etanolul 70-90%, soluții pe bază de clor (de exemplu, hipoclorit) cu concentrație de la 0,1% (1000 ppm) pentru dezinfectarea generală a mediului sau de 0,5% (5000 ppm) pentru obiectele contaminate cu sânge și cu alte fluide corporale, sau cu peroxid de hidrogen >0,5%. Durata minimă recomandată pentru expunerea suprafeței la acești dezinfectanți este de un minut sau în conformitate cu instrucțiunile producătorului.
În unitățile ne-sanitare, suprafețele includ mobilier și alte obiecte fixe, cum ar fi blaturi, balustrade, precum și podele și pereți. Dezinfectanții ar trebui aplicați pe suprafețele atinse frecvent pentru a reduce contaminarea potențială cu virusul SARS-CoV-2 în locațiile comunitare, unde riscul de contaminare nu este cunoscut (de exemplu, săli de sport, birouri, restaurante, unități de cazare), precum și în gospodării și unități ne-tradiționale unde sunt cazate persoane bolnave sau suspecte de COVID-19.
În spațiile închise nu este recomandată aplicarea de rutină a dezinfectanților pe suprafețe prin pulverizare sau fumigație (cunoscută și sub denumirea de afumare). Pulverizarea suprafețelor atât în unitățile sanitare cât și în cele ne-sanitare (de exemplu, gospodăriile pacienților) cu dezinfectanți nu va fi eficientă și poate dăuna persoanelor.
În cazul în care se aplică dezinfectanți trebuie realizată curățarea manuală a suprafețelor, prin aplicarea de apă și detergent și frecarea suprafețelor pentru a asigura eliminarea fizică a materialelor organice, urmată de curățarea cu o cârpă sau cu o lavetă înmuiată în dezinfectant.
Pulverizarea sau fumigarea spațiilor exterioare (cum ar fi străzi, trotuare, pasarele sau piețe) nu este recomandată pentru a elimina sau a inactiva SARS-CoV-2 sau alți agenți patogeni. Străzile și trotuarele nu sunt considerate căi de infecție pentru COVID-19. Mai mult, dezinfectanții sunt inactivați de murdărie și deșeuri și nu este fezabilă curățarea și îndepărtarea manuală a întregii materii organice din astfel de spații. Chiar și în absența materiei organice, este puțin probabil ca pulverizarea chimică să acopere în mod adecvat toate suprafețele pe durata timpului de contact necesar pentru a inactiva agenții patogeni.
Pulverizarea persoanelor cu dezinfectanți (cum ar fi într-un tunel, poartă sau cameră) nu este recomandată în niciun caz. Această practică poate fi dăunătoare fizic și psihologic și nu reduce capacitatea unei persoane infectate de a răspândi virusul prin picături (salivă sau secreții nazale) sau contact. Efectul toxic al pulverizării de substanțe chimice, cum ar fi clorul, pe persoane, poate duce la iritații la nivelul ochilor și pielii, bronhospasm cauzat de inhalare și efecte potențiale gastro-intestinale, cum ar fi greața și voma.
În prezent nu se cunoaște rolul obiectelor contaminate ca mod de transmitere a COVID-19 în general și nici necesitatea practicilor de dezinfectare pentru atenuarea transmiterii virusului în afara unităților sanitare. Cu toate acestea, principiile de prevenire și control al infecțiilor concepute pentru a atenua răspândirea agenților patogeni în unitățile sanitare, inclusiv practicile de curățare și dezinfectare, au fost adaptate în prezent pe scară largă în recomandările pentru locațiile din mediile ne-sanitare.
În toate tipurile de unități, inclusiv în cele în care resursele limitate nu permit realizarea regulată a curățării și dezinfectării, spălarea frecventă a mâinilor și evitarea atingerii feței trebuie avute în vedere ca abordare de prevenție primară pentru a reduce modul suspecat de transmitere asociat cu contaminarea suprafețelor.
