Persoanele care prezintă un risc ridicat de artrită la nivelul genunchiului nu trebuie să evite joggingul şi alte tipuri de exerciţii fizice viguroase, sugerează un studiu recent, citat de UPI, potrivit Agerpres.
Unele persoane evită exerciţiile fizice de teamă că astfel îşi vor creşte riscul de a dezvolta artrită la nivelul genunchiului, astfel încât o echipă de cercetători de la Facultatea de Medicină Feinberg din Chicago a Universităţii Northwestern din Statele Unite a studiat dacă această presupunere este adevărată.
„Constatările studiului nostru transmit un mesaj liniştitor, potrivit căruia adulţii cu risc mare de artrită a genunchiului pot practica în siguranţă activitate fizică susţinută, pe termen lung, la nivel moderat, pentru a-şi îmbunătăţi starea generală de sănătate şi starea de bine”, a declarat autoarea studiului, Alison Chang, profesor-asociat de terapie fizică şi ştiinţa motricităţii.
Studiul a inclus aproape 1.200 de persoane din mai multe oraşe americane, cu vârste cuprinse între 45 şi 79 de ani, care aveau un risc ridicat de artrită la genunchi, dar nu prezentau simptome.
Obezitatea, leziunile anterioare ale articulaţiilor, intervenţiile chirurgicale, îmbătrânirea şi simptomele cronice la nivelul genunchiului cresc riscul de a dezvolta acest tip de artrită.
Participanţii au fost monitorizaţi o perioadă de până la zece ani. Chang şi colegii ei au descoperit că practicarea pe termen lung a activităţilor fizice susţinute, precum joggingul, înotul, ciclismul, tenisul, dansul aerobic şi schiul, nu a fost asociată cu riscul de a dezvolta artrită la genunchi.
De fapt, cei care au practicat exerciţii viguroase prezentau un risc mai mic cu 30% de artrită la genunchi, însă autorii studiului au notat că acest lucru nu este considerat statistic semnificativ.
„Persoanele care suferă de leziuni la genunchi sau care au trecut prin intervenţii chirurgicale de artroscopie la ACL (ligamentul încrucişat anterior – n.a.) sau menisc sunt adesea avertizate că prezintă riscul de a dezvolta artrită la nivelul genunchiului”, a precizat
Chang, citată într-un comunicat al universităţii.
„S-ar putea să fie îngrijorate că participarea la activităţi sau exerciţii viguroase ar putea provoca durere şi daune suplimentara ale ţesuturilor. Pentru a atenua acest risc perceput, unii au redus sau au întrerupt activităţile fizice susţinute, deşi aceste activităţi sunt benefice pentru sănătatea fizică şi psihică”, a precizat cercetătoarea.
Concluzia, în opinia autoarei studiului, este că medicii „pot lua în considerare recomandarea activităţilor fizice în cadrul îngrijirii standard pentru persoanele cu risc ridicat într-un stadiu incipient, atunci când implicarea activităţii fizice este posibilă”, a spus Chang.
Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul JAMA Network Open.
