Junior al clubului, la 14 ani se antrena cu echipa mare, la nici 16 ani debuta în tricoul „galben-albaștrilor”, la seniori, iar la începutul acestui campionat reușea să bifeze un moment extraordinar pentru orice copil, junior – înscria golul cu care Petrolul obținea primele trei puncte ale sezonului, victoria de pe terenul celor de la Metaloglobus!
”Sunt mulți jucători care și-ar dori să evolueze pentru această echipă, indiferent la ce vârstă, cu atât mai mult e mai important să ai șansa să o faci așa de tânăr, ca mine! Normal, sunt foarte fericit, însă, în același timp, sunt conștient de faptul că trebuie să demonstrez că merit să joc la Petrolul. Știu că trebuie să ajut echipa să promoveze, nu contează cât de mic sunt ca vârstă” – spune unul dintre mezinii lotului petrolist.
Mario povestește și primul ”contact” cu fotbalul: ”Eram la școală, a intrat un domn pe ușă și ne-a spus: „Facem înscrieri la fotbal, vă las un număr de telefon pe tablă și cine este interesat să sune”! Mi-am notat numărul și i-am rugat pe părinți să sune, și așa, la vârsta de 7 ani, am ajuns la primul meu antrenament! Pentru o perioadă scurtă l-am avut antrenor pe domnul Brumaru, apoi am trecut la domnul Marius Manolache, pentru cea mai mare parte a dezvoltării mele ca fotbalist, iar în ultima perioadă a junioratului am întâlnit un om minunat, de la care ai de învățat mii de lucruri, pe domnul Gheorghe Liliac. Am fost și copil de mingi, în ultimul sezon de Liga 1”!
”Am participat la primul antrenament al seniorilor când echipa era încă în liga a patra, iar eu aveam doar 14 ani! Atunci chiar se putea spune că eram un copil, dar îmi aduc aminte că jucătorii cu experiență m-au încurajat. A fost greu, dar și plăcut în același timp. La 16 ani, la debutul la seniori, eram atât de emoționat încât parcă eram legat de picioare! Vă dați seama ce sentiment trebuie să ai atunci când, la nici 16 ani, ești aplaudat de un stadion întreg. Și nu de orice fel de stadion, ci de „Ilie Oană” – spune jucătorul, care a rememorat ”povestea” primului său gol, decisiv în prima etapă, spre finalul jocului din deplasare cu Metaloglobus…
”Păi, parcă a fost premeditat cumva totul! Înainte de joc, am avut o discuție cu antrenorul, iar dânsul mi-a spus că mă va introduce pe parcurs, deoarece se aștepta la un joc de luptă și spera ca eu să fiu elementul surpriză, care să vină să facă diferența! Apoi, la încălzire, eram cu Sergiu Arnăutu și țin minte că mi-a spus: „Piticule, dai gol azi!”. Am intrat amândoi pe teren, am început mai greu, greșisem vreo două pase, dar a venit momentul în care am primit mingea și am știut că trebuie să trag la poartă. Am tras, am mai văzut mingea abia după ce s-a dus în plasă și atunci am trăit cel mai frumos sentiment din cariera mea de fotbalist de până acum!”, povestește jucătorul care a bifat 10 apariții în teren în acest sezon și care are ”idoli, unul și unul”: Messi, Jadon Sancho, Josip Ilicic sau Kylian Mbappe!
Perioada de ”pauză forțată” este una în care Bratu încearcă să îmbine utilul cu plăcutul, școala cu fotbalul și familia.
”Primim în fiecare zi antrenamente de la preparatorul fizic și trebuie să le facem, ca să ne menținem cât de cât în formă. Cu mingea mă „întâlnesc” mai greu în perioada asta, doar așa, mai mă joc câteodată cu sora mea. Apoi, îmi mai ocup timpul jucând FIFA și GTA, sau uitându-mă la filme, serialul Prison Break fiind favoritul meu. Am avut parte și de lecții online, de teme, în perioada asta, poate chiar mai multe decât în perioada normală”.
