Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din părinţi cinstiţi, Isaac şi Teodotia. Tatăl său a fost rudă cu împăratul Leon Isaurul (717-740) şi a murit pe când Teofan avea trei ani. La vârsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, însă nunta a avut loc la împlinirea anilor potriviţi pentru căsătorie. După moartea împăratului şi a socrului său, îşi va împărţi averea săracilor şi va intra în monahism împreună cu soţia sa. Soţia se va călugări la Mănăstirea Princhipos şi va primi numele de Irina, iar el se va călugări în Mănăstirea Polihroniu din ţinutul Sigrana. Timp de şase ani a copiat diferite lucrări, refuzând să conducă mănăstirea. Ajunge în insula Calonim, unde va ridica o mănăstire, şi apoi va reveni în Muntele Sigrianei. Participă la cel de-al VII- lea sinod ecumenic (de la Niceea, din anul 787), unde luptă împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan harul facerii de minuni, prin care vindeca toate bolile şi mai cu seamă toate formele de nebunie. Când erezia iconoclastă a izbucnit, sub împăratul Leon Armeanul, Sfântul Teofan a fost adus la Constantinopol şi aruncat în temniţă. Aici a zăcut timp de doi ani. Apoi împăratul l-a surghiunit în insula Samotrace, lucru pe care îl prorocise mai înainte temnicerilor lui. După sosirea la Samotrace, Sfântul Teofan a mai trăit douăzeci şi trei de zile.
