Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, Justinian Chira, s-a stins din viata

Iustinian Chira, în vârstă de 95 de ani, a murit, ieri, la Spitalul Judeţean din Baia Mare după ce, sâmbătă seara a suferit un infarct, anunţă Espiscopia Ortdoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului.
ÎPS Iustinian Chira i-au fost conferite de-a lungul vremii 4 titluri de Doctor honoris causa, de către Universitatea de Vest din Oradea (23.05.2001), Universitatea ”1 Decembrie” din Alba Iulia (20.10.2009), Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” din Arad (12.03.2010) şi Universitatea de Nord din Baia Mare (27.05.2010).
A publicat 22 de titluri de carte, un volum în colaborare, precum şi un număr de peste 150 de studii şi articole în reviste de specialitate sau în presa locală.
S-a născut din părinţii Ilie şi Maria, la data de 28 mai 1921, în satul Plopiş, comuna Şişeşti, judeţul Maramureş, având numele de botez Ioan.
În zorii zilei de 12 martie 1941 închide uşa casei din satul natal, iar pe seară intră pe poarta Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia. După un an, la 2 martie 1942 este tuns în monahism şi primeşte numele Justinian.
La 15 august 1942, în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului şi Clujului îl hirotoneşte diacon pe seama Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia.
Neţinându-se cont de faptul că monahii nu aveau (şi nu au şi n-au avut vreodată) obligaţii militare, ierodiaconul Justinian este recrutat şi încorporat de către ocupanţii maghiari, fiind soldat în armata maghiară – compania antiaeriană de la Miskolc – în perioada 22 noiembrie 1942 – 10 martie 1943.
La puţin timp după lăsarea la vatră, este hirotonit preot pe seama Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia, la data de 17 aprilie 1943, de către Episcopul Nicolae Colan.
După ce stareţul Nifon Matei a trecut la cele veşnice, în locul lui este numit, la data de 25 iunie 1944, tânărul ieromonah Justinian Chira, care, la vârsta de 23 de ani, a preluat această funcţie într-o perioadă foarte grea pentru mănăstiri. În anul 1948 este ridicat la rangul de protosinghel, iar în anul 1967, la propunerea Episcopului Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului şi Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la rangul de arhimandrit.
Tot la propunerea Episcopului Teofil Herineanu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la treapta de arhiereu, la data de 9 iunie 1973, fiind hirotonit ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, la 9 septembrie 1973, şi primind supranumele de ”Maramureşeanul”.
După revoluţia din 1989 s-a reînfiinţat Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului. Cine putea să fie mai potrivit pentru a ocupa scaunul de titular al acestei noi eparhii? Nimeni altul decât Preasfinţitul Justinian, fiul acestor meleaguri. Astfel că, la data de 22 septembrie 1990, Adunarea Naţională Bisericească îl alege episcop în fruntea acestei eparhii, iar la 11 noiembrie 1990 este întronizat la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare (vechea Catedrală), de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Antonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului.