Florin Tănăsescu
Un teren surpabil numit România, cu conturul pătrat. În colţul din dreapta stă “Ucigă-l mânia proletară”, Sf. Valentin. Sfidează cu nonşalanţă masa votantă mânioasă.
Trupe speciale sunt mobilizate şi-l scot din bârlog pe unul mai hodorog. Şeful mascaţilor strigă: “Trezeşte- te naibii odată, că azi ai meci”. Reprezinţi ţara. Să fii la înăltimea aşteptărilor noastre de 30 de ani !”
În carul cu boi, moţăind, este adus Dragobete. Mai “a cote” este parcat un BMW, ultimul răcnet, al lui Vali.Până şi-un bou de la car rage ca un măgar: “Uauu!”.
Revenim în surpabila şi supărabila ţară. Arbitrul zbiară:
– În colţul din stânga e Sf. Valentin. N-ar mai fi ! În cel din dreapta…
– Nici dracu’, strigă o corporatistă în minijup. Apoi, generaţia nouă scandează: “Valy, orice-ar fi/ Noi mereu te vom iubi !”
Urcă în ring şi nea Dragobete. Este muştruluit părinteşte de şefa unei asociaţii de locatari:
– Unde ai fost mă, nefericitule? Şi-acu’ un an, şi- acu’ doi ani, şi în urmă cu treijdeani ?
– Am dormit cu capul pe bogăţiile noastre de uraniu şi aur !
– Mai sunt ?, întreabă un parlamentar deghizat în om din popor.
– Mai sunt pe dracu’ ! Nu le-aţi vândut voi ?
– Să trecem peste amănunte de acest soi şi să revenim la ale noastre, rage al doilea bou. Nu de la car, ci arbitrul din ring, înfăşurat în tricolor. Esenţial este să păstrăm tradiţia, în spiritul neaoş românesc. Deci, domnişoru’ Valentin să ne scutească de-a lui prezenţă în dulcea ţară mioritică”.
Dar… zbang! Se-ntâmplă ceva care pune fondanta pe coliva românească. O fătucă sare în ring şi-l sărută, în stil franţuzesc, pe Valentin.
O babă leşină.
Urmează al doilea… zbang ! De data asta o cucoană îi dă cu poşeta de rafie lu’ bărbac-su în cap. Nefericitul trăgea cu ochiul la decolteul unei gagicuţe.
Leşină şi amărâtul . Cauza probabilă: de la ce-a văzut la tipă, nu de la pălitura unei poşetuţe.
Revenim în ring. Fair- play, Valentin îi întinde mâna lui Dragobete, numindu-l domn. Dragobete, altfel nu prost, dar neglijat până să apară idolul puştoaicelor, îi spune: “ Dacă tu nu apăreai, crezi că mă resuscita cineva ? Aiurea!”.
A fost momentul în care o englezoaică îl sărută, tot franţuzeşte, pe Valentin? Neah, pe Sir Dragobete!
Al treilea… zbang ! E gata – gata să dea ortu’ popii jumate dintre votanţii nu contează cărui partid. Chiar să se înţeleagă Valentin cu Dragobete ?! Şi ce tupeu! Au plecat să bea împreună o bere. Cum să fie loc sub soare şi pentru unul, şi pentru altul ? Şi pentru Haloween şi pentru Black Friday? Noi pe cine mai urâm? Nu avem atâtea capre cărora să le dorim moartea.
O ţară surpabilă, numită România. Pustiu. Se-aude glasul Papei Francisc: “Nu concep decât o singură formă de extremism. Toleranţa !”
Cin’să-l audă? În România domneşte ignoranţa.
