Florin Tănăsescu
Neamul era cu sufletul la gură. Sică Mandolină era la a doua tentativă de a combina săritura la trambulină cu slalomul printre jaloane pentru guvernare.
– Ţine-mi pumnii !, ordonă Sică adjunctei sale.
Turcanca îi pasează ţoiul cu ţuică şi zice: “Când va bate neaua peste chifla ta, /Să-ţi aduci aminte de mine, Raluca”.
Orban zice Ok. Apoi sare, fredonând “Iubita mea guvernare/ Să ne-aruncăm şi noi şi ţara în mare”.
Pe post de jaloane erau pensionarii ţării şi un mort în păpuşoi. Ultimul, ghici ciupercă, ce-i ? Preşedintele ţării, dragii mei.
Sică aluneca de-a-n boulea pe pârtie. Uitase schiurile la-mbarcare.
– Păzea, neamule, prăvale Babele, strigă Olguţa din sânul PSD, aflată şi ea pe post de jaloancă.
– Fugiiiiiiţi, oameni buni, cât mai e timp, avertizează şi Firea, prin Ro. Alert. Viitorul Capitalei este incert.
Dar Mandolină – vodca “Săniuţă” fuge, fuge, fuge/Nimeni nu-l ajunge/ Are dor de ducă/Parcă ar fi nălucă”.
Zbang!, se aude un zgomot surd. Ludovic a intrat ca boul în păpuşoiul unde stătea “mortul” de la Cotroceni.
Acum, plângeţi, chitare, că pe marele Mut în cot
îl doare. Dar până să-şi strige durerea, trece şi mandatul.
Revenim la traseul lui Orban. Nefericitul coboară, coboară. Nu pe schiuri, ci direct pe derdeluş. La un punct de cotitură pentru guvernare, dă cu dosul (ca să nu folosim un alt cuvânt) de pământ.
E zona în care jandarmii au uitat să dea cu tunurile de zăpadă în ziua de 10 august.
– Auuuu!, rage Orban cu vreo şapte octave mai sus. Cine nu sare în ajutorul meu ori e de la PSD, ori este gabor, ori e prost de moare!
La varianta “ori e prost de moare”, simţindu-se cu musca pe căciulă, percutează Florin Cîţu, de la Finanţe.
– Câte ordonanţe doreşte Imperatore Orban să dăm pentru a fi zăpadă?
– Fără număr, fără număr, cântă nefericitul, trecând deja pe manele.
Buciumul începu a suna a jale. Pe Iohannis, în cot rău de tot îl durea. Dar tăcea.
A doua lovitură a lui Orban: se ciocni de jaloanca Olga. Amândoi erau la firul ierbii. Pardon, al zăpezii. Olguţa nici nu cârâi, nici nu miorlăi. Doar strâmbă din nas.
– Hauuuu!, răcni Orban. Vrei să te-aliezi cu mine la guvernare, Mărioară de la Gorjjj?
– Ptiu, drace ! Duhneşti a bodegă. Io mi-s Olga de la Doljjjj!
– Fată, te bagi cu mine la guvernare au ba?
– Mă bag, cum să ratez ocazia asta ?
Atunci se trezi şi Iohannis urlând. Era prea târziu.
Zăpezile de altădată acopereau un ţinut pustiu.
