George Marin
După ce am trecut în revistă prestația generală a echipei, a venit rândul caracterizării succinte a fiecărui petrolist prezent pe teren în sezonul încheiat. Este de menționat că am consemnat numărul total de prezențe pe teren, indiferent dacă jucătorul respectiv a fost titular sau a intrat în joc pe parcursul desfășurării meciului.
Ei au participat
În aceste 21 de etape de campionat (considerăm și partida cu Daco-Getica, neluată în calcul la bilanțul oficial al campionatului din cauza retragerii bucureștenilor) și în cele trei tururi de Cupa României trecute cu brio de Petrolul au fost folosiți 28 de jucători. Unii au petrecut mai mult timp pe teren, alții abia au făcut doar câțiva pași pe gazon. În continuare, vom încerca să disecăm evoluția fiecărui jucător în parte, cu plusurile și minusurile lor, așa cum le-am perceput.
*Portari:
În poarta Petrolului au fost prezenți trei goal-keeperi. Avram a părut că ar fi potențial titular permanent, dar a avut o perioadă neagră atunci când îi era lumea mai dragă. Și lui, și nouă…
Apostolache (U21): 1 meci – 1 gol primit
A apărat poarta doar în acel meci de tristă amintire cu lanterna roșie, la momentul jocului, numita Snagov. A primit golul printre picioare, prilej de glume pentru contestatari. Dar nu trebuie uitat că a împărțit partea de vină de la gol cu Ștefănescu și cu Zaharia și, în plus, a salvat o mare ocazie de gol în debut de meci. Oricum, un singur joc nu este suficient pentru a trage o concluzie în privința bazei pe care să o pui pe el în viitor.
Avram: 14 meciuri (plus 3 în Cupa României) – 11 goluri primite
Și-a făcut datoria în destule partide din prima parte a campionatului. Sunt de amintit ocaziile salvate în meciurile cu Metaloglobus (la București), Mioveni și Chiajna. Mai mult, a fost desemnat căpitan de echipă în lipsa lui Marinescu. Dar, în finalul de sezon a fost nesigur (vezi meciurile cu ASU Poli Timișoara, Csikszereda, Turris și UTA, cel de la Arad), culminând cu meciul oribil de la Reșița, unde a produs golul egalării reșițenilor (a respins mingea direct în poartă) și era cât pe ce să producă și golul victoriei bănățenilor, atunci când a scăpat mingea printre picioare. A avut noroc, balonul trecând pe lângă bară pe partea bună pentru echipa sa.
Lungu: 6 meciuri – 7 goluri primite
Considerat de Stoican drept rezervă, Lungu a apărat onest în virtutea experienței acumulate. Din cele 7 goluri, 4 au fost primite la Cluj. În finalul sezonului, Stoican a lăsat impresia că l-a introdus pe Lungu doar ca să îl pedepsească pe Avram. Lungu a apărat doar două partide după episodul Reșița, fără a face gafe, apoi Avram și-a reluat locul în restanța cu Turris, în același timp cu evoluțiile ezitante.
*Fundași și mijlocași defensivi:
Fluctuații majore au afectat compoziția liniei defensive, în special din cauza accidentărilor. Dacă posturile de apărători laterali și-au găsit titularii cvasipermanenți, în persoanele lui Bărboianu și a lui Țicu, cele de apărători centrali au fost ocupate în diferite formule de-a lungul sezonului. Pornit la drum cu formula Sîrghi – Wallace (5 goluri primite în 3 meciuri), cuplul de apărători centrali a trecut prin variantele Sîrghi – Cioinac (fără gol primit cu Mioveni), Sîrghi – Racu (4 goluri primite la Cluj), Racu fiind prezent când și când, apoi Sîrghi – Olaru, pentru a sfârși sezonul în formula Olaru – Manolache. O formulă care s-a dovedit mai eficientă (7 goluri primite în 10 meciuri). Linia mediană defensivă a avut, în majoritatea jocurilor, componența Meza Colli – Cioinac.
Bărboianu: 20 de meciuri (unul în Cupă României)
Titular de drept, fără un contracandidat serios pe post. A făcut meciuri curate, fără vârfuri, fără mari căderi, cu participări în atac. La plus trebuie considerată experiența generală. La minus nu putem trece decât gafa din meciul de acasă cu UTA, când s-a generat golul secund al arădenilor.
Cioinac: 20 de meciuri (3 în Cupa României) – 2 goluri marcate
Consacrat ca mijlocaș defensiv, a fost folosit și ca apărător central în situațiile când Wallace şi Sîrghi au fost accidentați. Participarea lui în atac a fost sporadică. Totuși, în condițiile evoluțiilor oscilante ale echipei, Cioinac a părut egal în exprimare, dar fără a ieși în evidență cu ceva, nici pozitiv, nici negativ. Până la urmă, este destinul oricărui mijlocaș defensiv de a nu fi spectaculos. A fost, în general, util echipei, așa cum a fost ea în sezonul analizat, mai puțin la meciul de acasă cu Snagovul, când eliminarea sa a dus la degringolada, mai mult psihică, a echipei, chiar dacă eliminarea a venit ca o consecință a greșelii colective a echipei.
Manolache (U21): 17 meciuri (2 în Cupa României) – 1 gol marcat
A apărut ca fundaș stânga la meciul de Cupa României cu Snagovul, după care au mai urmat alte trei apariții neconsecutive în această poziție. De la meciul cu Daco-Getica a format cuplul de apărători centrali cu Olaru, un cuplu cu care echipa a căpătat stabilitate pe linia de apărare.
Meza Colli: 20 de meciuri (2 în Cupa României) – 1 gol marcat
Fără a da dovadă de o tehnică deosebită, s-a dovedit a fi un punct fix în linia mediană defensivă, pe bună dreptate, mulțumită orientării tactice de care a dat dovadă. Fără mari răspunderi pe faza ofensivă, a fost totuși prezent la finalizare în câteva situații. A marcat primul gol al Petrolului în actuala ediție, la București, cu Metaloglobus.
Olaru: 16 meciuri (2 în Cupa României)
Intrat în echipă la Gâlda (în meciul de Cupă) ca apărător dreapta, Olaru a făcut cuplu cu Manolache în centrul apărării. A schimbat partenerul, în persoana lui Sîrghi, în scurta vreme cât acesta din urmă nu a fost accidentat. A mai apărut, la nevoie, ca apărător dreapta cu Turris și cu Metaloglobus, la finalul sezonului.
Racu: 4 meciuri (1 meci în Cupa României)
Sîrghi – Racu a fost formula falimentară de la Cluj, cu 4 goluri primite. Nimic de spus în plus.
Sîrghi: 15 meciuri (1 meci în Cupa României)
Considerat inițial titular de drept – și s-a insistat cu această idee – Sîrghi a fost foarte departe de nivelul arătat la momentul în care a devenit campion cu Oțelul Galați. Mai multe accidentări decât realizări. Prezențele sale la fazele fixe la poarta adversă nu au fost notabile. Meci catastrofal la Cluj.
Țicu (U21): 19 meciuri (2 meciuri în Cupa României) – 1 gol marcat
Poate fi considerat câștigul echipei în această perioadă, el devenind titular incontestabil al postului de apărător lateral stânga. Pe lângă golul marcat (dar neluat în contabilitatea întrecerii – a fost marcat cu Daco-Getica), Țicu a mai oferit 4 assist-uri și multe alte centrări de gol nefructificate. Mai mult, nu a făcut gafe în apărare.
Wallace: 7 meciuri (1 meci în Cupa României)
Fratele geamăn al lui Sîrghi în ale accidentărilor. Prezențe în debut de campionat, atunci când Petrolul a avut evoluții neconcludente. O ocazie de gol ratată, cu UTA, la Ploiești.
*Mijlocașii ofensivi
Au acumulat prezențe 11 jucători. Dintre aceștia, doar doi au fost prezenți cu oarecare constanță în formula de joc. Mulți au sosit pe parcursul derulării competiției. În afara lui Marinescu și a lui Gavrilă, niciunul nu a dat dovadă de o tehnicitate care să permită „spargerea” defensivelor adverse atunci când acestea s-au baricadat, în special în meciurile de acasă ale Petrolului.
Bratu (U21): 12 meciuri (2 în Cupa României) – 1 gol marcat
A avut încrederea să încerce șutul care a adus golul victoriei în prima etapă, la Metaloglobus. Fără alte realizări notabile în prezențele ulterioare. Cu o îndrumare bună, poate deveni mult mai eficient.
Constantinescu (U21): 1 meci
Prezent pe teren doar două minute.
Gabriel Deac: 8 meciuri (1 meci în Cupa României)
Sosit pe parcursul întrecerii. Fără realizări notabile.
Enache (U21): 2 meciuri (1 meci în Cupa României)
Insuficient pentru o evaluare
Gavrilă: 13 meciuri (2 meciuri în Cupa României) – 3 goluri marcate (toate în Cupa României)
Sosit pe parcursul întrecerii. Nu mai seamănă cu cel care era în precedenta perioadă petrecută pe „Ilie Oană”, deși tehnica nu și-a pierdut-o. Cu mai multă atenție la finalizare ar fi putut transforma în gol ocaziile avute cu Argeș, Turris sau Gloria Buzău. Nu a dovedit că poate fi punct fix în formula ofensivă.
Marinescu: 18 meciuri (3 meciuri în Cupa României – 3 goluri marcate (1 gol în Cupa României)
La 35 de ani este încă metronomul echipei. Tot jocul s-a creat în jurul lui. S-a dovedit a fi foarte dificil pentru echipă în a suplini absența lui atunci când a fost suspendat.
Mihăescu: 15 meciuri (1 meci în Cupa României)
Un muncitor pur și simplu. Nimic notabil. Poate doar la negativ, la golul primit de la Rapid, când a fost bătut în săritura la cap.
Munteanu: 11 meciuri – 1 gol marcat
Așteptările au fost mult mai mari în ceea ce îl privește, ținând cont de experiența lui. Realizările au fost prea puține.
Saim Tudor: 13 meciuri (3 meciuri în Cupa României) – 2 goluri (1 gol în Cupa României)
A marcat un gol frumos, din lovitură liberă, cu Viitorul Târgu-Jiu și a ratat alte câteva ocazii cu Mioveni, Gloria Buzău și Metaloglobus. Păcat că lasă impresia că nu poate duce un meci întreg în același ritm.
Ștefănescu: 8 meciuri (1 meci în Cupa României)
Sosit cu mare faimă indusă de Stoican, Ștefănescu nu a lăsat nimic memorabil în activitatea sa ploieșteană, în afară de ocaziile mari ratate cu Ripensia (din care, una fiind o lovitură în bara laterală) și de participarea nefericită la faza premergătoare înscrierii golului snagovenilor, la Ploiești.
Zaharia: 12 meciuri (2 meciuri în Cupa României) – 1 gol marcat
Muncitor, dar fără a dovedi că poate face ceva deosebit pentru echipă. A marcat în jocul de la Călărași, dar are și partea lui de vină, alături de Ștefănescu, la golul primit de la Snagov. În meciul de Cupă de la Snagov a jucat fundaș dreapta.
*Atacanții pur-sânge
Guri de foc au fost propuși fotbaliști cu stiluri diferite. Oare s-a făcut opțiunea corectă în funcție de joc, de adversar? Trebuie să amintim că au fost și oarecare tulburări în sânul echipei și formula de joc a fost influențată și de această situație, care s-a concretizat în excluderi – până la urmă dovedite doar temporare – din lot.
Arnăutu: 23 de meciuri (3 meciuri în Cupa României) – 10 goluri (1 gol în Cupa României)
Același Arnăutu pe care îl știm. Lăsat pe tușă o scurtă vreme de către Stoican – nu discutăm aici motivele – s-a dovedit că prezența sa în echipă este necesară. Ca dovadă, este golgheterul actual al echipei. A marcat aproape jumătate dintre golurile echipei în campionat. Păcat că nu a fost pus mai mult în valoare prin combinații ale echipei, în etapele de debut, sau printr-o mai bună colaborare cu partenerul de atac, Hamza, în etapele de dincolo de jumătatea competiției.
Blănaru: 11 meciuri (3 meciuri în Cupa României) – 1 gol în Cupa României
Ocaziile ratate în relativ puținele prezențe (3 la Cluj, una – singur cu portarul la Ripensia, 2 – la Reșița) duc la întrebarea dacă Blănaru este doar ghinionist sau nu mai este cel care era atunci când s-a decis transferul la Ploiești. Toate acestea au fost situații ivite în contraatac – specialitatea lui, mulțumită vitezei pe care o dezvoltă. La „înghesuială” e mai greu … A avut un gol cu Csikszereda, dar a fost incorect anulat de arbitru.
Guy Gnabouyou: 8 meciuri (1 meci în Cupa României)
Nelipsit de dorință, dar insipid, mai ales pentru un public prezent pe un stadion unde se mai simte încă umbra lui Bokila. O mare ratare la Constanța, din dorința de a demonstra ceva. Nu i-a ieșit…
Ianis Stoica (U21): 8 meciuri
Trimis de Stoican ca vârf de atac, în majoritatea situațiilor, sau ca mijlocaș pe partea stângă. S-a dovedit firav pentru luptele de ligă secundă. A avut o singură ocazie, la scorul de 0-1 în meciul cu UTA, de la Ploiești, când a vrut să trateze faza ca un atacant „cu vână”, în loc de o colaborare cu Munteanu pentru a crește șansele de gol. Desigur, lipsa de experiență a cântărit. Puținele meciuri jucate se datorează și convocărilor la echipe națională U 18.
Hamza: 12 meciuri (2 meciuri în Cupa României) – 2 goluri în Cupa României
Sosit și înregimentat împreună cu mari speranțe înflorite în sânul comunității petroliste după începerea competiției, Hamza a arătat că nu și-a pierdut stofa de golgheter. Numai că nu a și concretizat-o. Cele două goluri din Cupa României reprezintă prea puțin pentru firma pe care o are Hamza, chiar dacă situații bune a avut. În câteva rânduri a fost și lipsit de șansă, uneori a fost lipsit de colaborare cu partenerii de atac.
