Nicoleta Dumitrescu
Având în vedere aerul călduţ de afară, până şi cei care consideră că totul începe şi se termină cu ei – politicienii – au considerat că e cazul să se primenească, aşa, ca de primăvară! Iar ferchezuiala este una aparte, pentru că nasul lor fin, care detectează orice boare ce poate avea legătură cu beneficiul, a adulmecat şi posibilitatea transferului lor acolo unde este rost de mai bine, la fel de bine cum le-a fost şi până acum.
Despre ce este vorba? Despre „transferurile” politice! În fapt, despre punerea piciorului în barca partidului pe care mai ieri îl contestau, de această mişcare fiind pregătiţi inclusiv unii dintre parlamentari, ba chiar şi primarii în funcţie, această strategie fiind gândită mai ales de către cei care vor să mai prindă încă un mandat, dar consideră că vechile iubiri politice, în cazul unora şi de zeci de ani, s-au cam stins, amorezându-se, brusc, tocmai de liderii formaţiunilor ajunşi acum la guvernare.
Aşa se face că, în pregătirea alegerilor locale pentru care liberalii şi-au asumat răspunderea, în calitate de guvernanţi, astfel încât primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin, unii dintre aleşii în funcţie dau semne că se vor „sacrifica” din nou, lansând semnalul că nu ar mai conta culoarea politică atât timp cât, la mijloc, transferul lor este numai şi numai pentru binele comunităţii! Adevărul este că dacă pe listele liberalilor se vor regăsi, în calitate de candidaţi la alegerile locale, şi o serie de „paraşutaţi” din partide care acum sunt în opoziţie, nu o să fie prea mare mirarea, şi asta din cauza faptului că, o dată la patru ani, istoria se repetă. În fapt, dacă ar fi să ne uităm în urmă, rare sunt cazurile de statornicie politică, vina paraşutismului şi în acest domeniu având-o chiar liderii partidelor, cei care, dornici să fie cât mai puternici în faţa electoratului, s-au înfrăţit cu cei cu care s-a considerat că pot face casă bună, deşi doctrinele erau diametral opuse, sau, pentru că mai ales în politică există orgoliul de lider politic, partidele mai mari s-au frânt, apărând altele noi.
Dovadă că, privind în urmă, foştii pedişti sunt acum penelişti, unii dintre liberali s-au făcut aldişti, alţii de la PSD sunt la Pro România şi lista poate continua. Însă, cum în aceste cazuri de fapt sunt aceleaşi Mării dar cu alte pălării, unii dintre politicieni se fac că uită de unde au plecat şi de ce, un exemplu fiind chiar liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, care mai ieri, uitându-se în curtea liberalilor, plină şi de nou-veniţi, se întreba retoric prin ce mecanisme s-au paraşutat unii sau alţii care, chipurile, s-ar visa în funcţii care mai de care mai înalte, respectiv de lider PNL, de premier, chiar şi de preşedinte, fără să-i rostească numele făcând aluzie la „domnul cu batistuţă la buzunar”, respectiv unul dintre actualii europarlamentari liberali.
Dacă liderul ALDE ar fi debordat de statornicie politică, atunci acesta ar fi fost îndreptăţit să arunce cu piatra în apele PNL, în intenţia de a face ceva valuri. Însă, pe actuala scenă politică, puţini se pot lăuda că pot urca fără să aibă în buzunar şi lista cu partidele la care au fost membri. Iar asta se întâmplă numai şi numai pentru faptul că de regulă în acest domeniu „interesul poartă fesul”, o dată la patru ani, în anii electorali, aleşii simţind nevoia să-şi schimbe locul, evident din… sacrificiu!