Sfinții Chir și Ioan au trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Sfântul Chir era originar din Alexandria, iar Sfântul Ioan din Edesa. Chir îi învăța pe bolnavi să se ferească de păcate, pentru că ele se făceau pricinuitoare bolilor. Din cauza persecuției împotriva creștinilor, declanșată de împăratul Dioclețian (284-305), Chir ajunge în Arabia unde se va călugări, iar Ioan pleacă la Ierusalim. Chir va lăsa meșteșugul său doctoricesc, pentru că va lua de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Astfel, nu cu doctorii, ci cu rugăciuni și prin cuvânt tămăduia toate bolile. Auzind de minunile pe care le săvârșea Chir, Ioan merge să-l cunoască. Astfel cei doi vor deveni prieteni și o vor încuraja pe Atanasia, cu cele trei fiice ale ei, Teoctista, Teodosia și Eudoxia, să nu lepede credința în Hristos. Acesta va fi motivul pentru care în ziua de 31 ianuarie li se vor tăia capetele.
Potrivit Sinaxarului din data de 31 ianuarie, creștinii au luat trupurile lor și le-au îngropat în biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu.
În vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), Sfântul Chiril, Patriarhul Alexandriei (412-444), a dus moaștele Sfinților Mucenici Chir și Ioan în satul Manutin, spre izgonirea demonilor și spre slava lui Hristos.
