Nicoleta Dumitrescu
Răspunsul găsit de şeful statului la întrebarea cum ar fi posibil ca statul român să accelereze procesul construirii de unităţi sanitare, respectiv că în China există un sistem autocrat care dispune şi execută, de aici şi posibilitatea construirii unui spital în numai şase zile, a scos la iveală o oareşce asemănare cu ţărişoara noastră! Iar asemănarea are legătură exact cu „dispune şi execută”, termeni care s-au lipit de politicieni precum marca de scrisoare, fără să mai existe vreo diferenţă de doctrine.
Astfel, fie că a fost vorba despre vreun partid care se credea de-a stânga sau de-a dreapta scenei politice, când au avut puterea în mâini, automat, liderii lor au dispus de tot ceea ce au vrut şi au poftit, execuţia fiind destinată, evident, altora!
În context, având posibilitatea de a utiliza totul după propria dorinţă, cei ajunşi pe anumite funcţii, conştientizând că acest lucru va fi posibil doar vremelnic, au dispus să le fie bine atât lor, cât şi acelora din jurul lor, pe formula „nepotismului” fiind inventate tot soiul de funcţii care să fie ocupate doar de cei „care trebuie”. Aşa s-a ajuns ca pe anumite posturi ale unor ministere, inclusiv pe la Cultură, să fie detaşate, probabil că în interes de serviciu, până şi coafeze (!?!) .
Le-au descoperit acum liberalii, hotărâţi să umble cu ”epurarea” pesedistă, cea promisă şi mult trâmbiţată la sfârşitul anului trecut. Iar tot scormonind prin organigramele instituţiilor centrale, cei ajunşi acum la guvernare anunţă, de la o zi la alta, cum au fost umflate schemele de personal cu oameni a căror pregătire era total paralelă cu funcţia pentru care erau plătiţi regeşte.
Numai că, pe principiul „ râde hârb de oală spartă”, după cum sună o cunoscută zicală românească, după câteva luni de când i-au înlocuit la guvernare pe cei de la PSD, şi liberalii au căzut în patima lozincii „dipune şi execută”. Astfel, şi în cazul lor, aproape că nu este săptămână în care să nu se afle ba că un fost manechin a fost numit subsecretar de stat la nu ştiu care minister, ba că un X sau un Y nu era chiar nimerit să fie numit pe o funcţie de decizie, situaţie care i-a nemulţumit până şi pe şefii filialelor judeţene, cărora nu li s-a cerut opinia când au fost aduse în Bucureşti, din teritoriu, mai mult pe sprânceană, anumite persoane.
Iar formula potrivit căreia „totul se poate” pare că nu are prea mari şanse să piară pe limba ei, cum s-ar zice, atâta vreme cât pretenţiile acelora care consideră că sunt îndreptăţiţi să facă şi să dreagă sunt…fără număr, cea mai bună dovadă fiind propunerile de modificări ale unor acte normative, făcute sub stindardul lozincii „aşa a hotărât electoratul”!
Iar dincolo de toate, atât ultimii ani, cât şi cel care abia a început, fac dovada faptului că, indiferent de promisiuni, singura formulă magică a împlinirii tuturor obiectivelor este, evident, „dispune şi execută”!
