Sfântul Clement de Ancira a vieţuit în Galiţia, în localitatea de la care şi-a luat şi numele – Ancira, în vremea împăratului Valerian (253-259). Sfântul s-a născut într-o familie de rând, iar Sofia, mama lui, fiind o creştină cuvioasă, a fost şi cea care l-a învăţat pe copil cele despre credinţa creştină. Tatăl necredincios a murit încă pe când copilul era foarte mic. La vârsta de numai 12 ani, Sfântul Clement purta deja haină monahală şi nevoinţele cele de zi cu zi ale călugărilor. După doar opt ani de monahism şi îndelungate nevoinţe, tânărul Clement este ales, prin rânduiala lui Dumnezeu, episcop. Nevoinţele din chilie s-au continuat cu nevoinţele cele din lume, viaţa sfântului fiind o neîncetată mucenicie.
El a pătimit mult de la toţi conducătorii lipsiţi de credinţă ai vremii, printre care împăraţii Diocleţian şi Maximian, guvernatorii Domeţian, Agripin, Cumvrichiu, Domeţiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius şi Alexandru.
Sfântul Clement de Ancira şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu după multe şi nesfârşite chinuri.
