Această tulburare, tradusă ca sindrom al deficitului de atenţie şi al hiperactivităţii, este frecvent întâlnită în rândul copiilor şi al adolescenţilor, între 4% şi 6% dintre şcolari prezentând manifestări ale ADHD.
Din nefericire, multe cazuri rămân nediagnosticate şi netratate, notează CSID.
Cu toate acestea, există soluţii eficiente pentru îmbunătăţirea atenţiei şi concentrării copiilor. Potrivit unor studii ştiinţifice, suplimentarea dietei cu acizi graşi omega 3 şi omega 6, magneziu şi zinc ajută la diminuarea simptomatologiei ADHD. Iată câteva informaţii preţioase oferite de specialiştii GTS Solution.
Simptomele sindromului deficitului de atenţie
Din cauza imposibilităţii de a fi calm şi a neatenţiei, copilul cu ADHD poate prezenta simptome din mai multe categorii:
– Deficit de atenţie: se concentrează cu greu asupra unei sarcini, nu poate fi atent mai mult de câteva minute, nu termină ceea ce a început, este uituc şi distrat, greşeşte deseori din neglijenţă, pare că nu ascultă când cineva îi vorbeşte;
– Hiperactivitate motrică: este agitat în permanenţă, îi este aproape imposibil să stea câteva minute pe scaun, nu se angajează în jocuri sau activităţi liniştite, are mai tot timpul semne de „bună purtare”: vânătăi, zgârieturi, cucuie;
– Impulsivitate verbală şi motrică: acţionează înainte de a gândi, vorbeşte excesiv, întrerupe alte persoane, este mereu nerăbdător, pare nepăsător faţă de consecinţele faptelor sale, dar şi faţă de recompense. Aparent, majoritatea copiilor se comportă în acest fel. Însă pentru copilul cu ADHD, simptomele durează cel puţin 6 luni şi sunt prezente în orice mediu: familial, şcolar, extra-şcolar. În general, ADHD debutează înaintea vârstei de 12 ani şi afectează de 3 ori mai frecvent băieţii decât fetele.
În aproximativ 60% dintre cazuri, această tulburare persistă şi la vârsta adultă. Copilul cu ADHD nediagnosticat la timp şi netratat se va confrunta cu mari probleme atât în familie, cât şi în societate. Va fi perceput ca fiind diferit, motiv pentru care riscă să fie izolat, să fie respins de colegi, să rămână fără prieteni.
Imposibilitatea de a se concentra şi deranjarea cursurilor vor duce la rezultate şcolare slabe. Cercetările avertizează că până la 40% dintre copiii cu ADHD nu-şi finalizează studiile.
Pe lângă aceste consecinţe, viaţa cu ADHD poate fi o adevărată dramă atât pentru copil, întrucât suferinţa interioară este pe măsura haosului creat în jurul său, cât şi pentru părinţi, care de multe ori nu mai ştiu cum să gestioneze situaţia şi cum să-şi ajute copilul pentru a-şi regăsi liniştea.
Dr. Frederic Kochman, pedopsihiatru, autorul volumului „Cum să trăim mai bine cu un copil hiperactiv”, afirmă că „părinţii trebuie să devină experţi în această afecţiune”. Ei trebuie să îşi adapteze comportamentul şi metodele educative în funcţie de situaţia copilului. Este bine să înveţe tehnici de comunicare în situaţii de criză, exerciţii de relaxare, ca să nu mai vorbim de cunoaşterea posibilităţilor terapeutice în ceea ce priveşte controlul ADHD.
Se vorbeşte mult despre efectele benefice ale acizilor graşi omega 3 şi omega 6. Deoarece organismul nu îi poate fabrica singur, aportul trebuie asigurat prin alimentaţie şi suplimente nutritive.
Acizii graşi omega 3 pot fi procuraţi din peştii care trăiesc în ape reci ca heringul, macroul, somonul, sardinele şi tonul. Sunt recomandate cel puţin două mese de peşte pe săptămână.
Acizii graşi omega 6 sunt importanţi pentru structura creierului, dezvoltarea memoriei, procesul de învăţare, concentrare, atenţie. Acizii omega 6 provin din planta luminiţa nopţii (Oenothera biennis) sau din ulei din seminţe de cânepă.
Studiile ştiinţifice au arătat că terapia nutriţională în caz de ADHD necesită suplimentarea alimentaţiei cu acizi graşi omega 3 şi omega 6, magneziu şi zinc. Aceste suplimente trebuie administrate cel puţin 12 săptămâni, dar dacă este nevoie se poate continua administrarea. Datorită ingredientelor naturale, suplimentele pe bază de omega 3, omega 6, magneziu şi zinc sunt bine tolerate de copii, nu prezintă reacţii adverse şi nu creează dependenţă.
