Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV lea, pe vremea împăratului Grațian. S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp şi neroditor. Numele său înseamnă, în limba greacă, „Voie bună”. La vârsta de 29 de ani ajunge la Iersualim şi se nevoieşte într-o peşteră. Aici a săvârşit nenumărate minuni: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a deschis porţile cerului, tămăduind pământul de nerodire şi a făcut posibil, cu rugăciunea lui, ca multe femei sterpe să aibă copii.Sfântul Eftimie a fost şi un mare apărător al dogmelor bisericeşti.
Sfântul Eftimie cel Mare a trecut la cele veşnice la vârsta de 97 de ani.
