Florin Tănăsescu
…Şi mă duce pe mine, Doamne, în ispită, şi nu mă scoate de-acolo până nu voi auzi măcar un preot zicând în biserică nu “Cei chemaţi, ieşiţi, cei chemaţi, ieşiţi!”, ci “Cei votaţi, fugiţi, cei votaţi, fugiţi”. Tot de două ori: o dată să înţeleagă şi nărodul, iar a doua oră – şi norodul.
Ştiu, Doamne, comit o împietate, dar dacă tot se pune pe tapet revizuirea OUG privind “Tatăl Nostru” – de la “Şi nu ne duce pe noi în ispită”, în “Şi ne scoate pe noi din isipită”, asumă-Ţi, te rog şi responsabilitatea aceasta. Şi fiindcă l-ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta, atunci nu-ţi trebuie nici moţiune de cenzură pentru ce Te roagă umilul tău rob. (De fapt, de două ori rob. O dată al tău, ceea ce nu este rău, a doua oară slugă în ţara mea, ceea ce nu este în regulă).
Cum Te rugam, nu este nevoie de moţiunea amintită, fiindcă apar diavolii cu bile negre care nu vor fi de acord să iasă, ci dimpotrivă, să se-nmulţească.
Nu-ţi îndrepta mânia asupra mea, păcătosul, care scrie aceste rânduri, ci asupra celor 465 de parlamentari, făcuţi, nu născuţi! Măcar mai răreşte-i !
Am auzit de rugăciuni pentru: cei aflaţi în spitale (pline de bacterii E-coli), pentru cei aflaţi în nevoi şi suferinţe (de care ne aducem aminte din An în Paşte), pentru cei care sunt prigoniţi (şi sunt din ce în ce mai mulţi), pentru elevi şi studenţi (inclusiv pentru cei care “trag pe nas”), dar nu am auzit să existe “Rugăciunea pentru parlamentari şi rudele acestora”. De-aia îndrăznesc, eu păcătosul, să aud “Cei votaţi, fugiţi, cei votaţi, fugiţi !”. Fugiţi unde vedeţi cu ochii, numai să nu vă mai vedem !
Cunosc şi eu îndemnul “Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”, dar nu pot. Nu pot, fiindcă mă urăsc din tot sufletul pe mine (am eu motivele mele), deci aş putea răspunde cu aceeaşi monedă, dar mi-e frică de mânia Ta. Ceea ce nu se întâmplă în cazul ăstora despre care zic că vreau să aud “Cei votaţi, fugiţi, cei votaţi, fugiţi!” .
Doamne, ştii ce te-aş mai ruga, dacă tot citeşti scrisoarea asta ? Să vină Fiul tău în Grădina Maicii Domnului – vorbesc tot de Palatul Parlamentului – doar să vadă, nu să facă vreo minune! Adică, sunt curios şi eu dacă până la urmă cinci pâini şi doi peşti sunt suficiente aleşilor neamului. Atât.
Şi pe tine, te rog, Sfinte Apostol Pavel, să modifici Epistola întâi către Corintieni. În loc de “Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, în “Dacă ură nu e, nimic nu e!”. Doar aşa, unde lucrurile la noi se întâmplă tamna pe dos, vom ajunge şi noi să nu mai umblăm pe la notariate şi tribunale pentru un cot de pământ.
În rest, nu am prea mari dorinţe. Doar să-mi ierţi păcatul trufiei de a mă considera totuşi om, iar nu slugă în faţa ghişeelor care se înmulţesc precum pirul. Şi să dau Cezarului ce-i al Cezarului, nu Fiscului taxă şi pentru agheasmă.
A, să nu uit: Te mai rog să ne faci şi pe noi să înţelegem cu adevărat ce înseamnă “Calea, Adevărul şi Viaţa”! În niciun caz drumul spre alte zări, în niciun caz sperjurul, în niciun caz huzurul.
“Cred Doamne, ajută necredinţei mele !”
Cred în Tine, cred şi în Schimbarea la Faţă ! Cred în Fuga lui Iosif în Egipt!
Nu cred, în schimb, că neamul s-a trezit.
