Prof. dr. Gh. Marinică,
Societatea Culturală „Ploieşti-Mileniul III”
Recent, sub egida Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, a Universităţii „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti şi a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Editura Academiei Române a publicat valoroasa lucrare ştiinţifică „Oraşul medieval Gherghiţa, judeţul Prahova (secolele XIV-XVII), în lumina cercetărilor istorice şi arheologice”, semnată de renumitul arheolog prof. univ. dr. Ştefan Olteanu şi arheolog Nina Grigore, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie. După cum se cunoaşte, cei doi autori şi-au legat numele şi de excepţionalele descoperiri efectuate în aria Bisericii „Sfântul Nicolae Vechi” din Ploieşti şi în vatra satului Şirna, care aduc contribuţii însemnate la scrierea unor pagini ale istoriei naţionale.
Cartea la care ne referim, apărută în condiţii grafice de excepţie (110 pagini, din care 40 prezintă 67 de figuri color – fotografii, desene şi planuri ale siturilor arheologice şi relicvele descoperite), expune sistematic istoricul cercetărilor, beneficiind de explicaţiile erudite cuprinse în Prefaţa semnată de prof. univ. dr. Ştefan Olteanu, care argumentează astfel declanşarea cercetărilor întreprinse în perioada 1999-2015: „În ciuda importanţei sale istorice pentru trecutul medieval al Ţării Româneşti, primele cunoştinţe relative la această zonă sunt destul de recente, motivaţia constând în organizarea târzie a cercetării arhivelor noastre, inclusiv a cercetărilor arheologice, referitoare la medievistica românilor, în mod concret la istoria oraşului de la confluenţa dintre Prahova şi Teleajen… Dacă izvoarele scrise frizează, mai cu seamă, fenomenele şi evenimentele cu caracter mai general – subliniază autorul – descoperirile arheologice conţin fapte materiale specifice vremii, tehnici de prelucrare caracteristice epocii în care au fost elaborate, aşezăminte construite din piatră, necunoscute, ca, de pildă, cea mai veche biserică creştin-ortodoxă cu mormântul din pridvor al ctitorului, reşedinţe domneşti ale unor voievozi, precum Pătraşcu cel Bun şi Mihai Viteazul, ale căror fundaţii din piatră legată cu mortar au fost descoperite sub forma ruinelor etc”. În capitolul I al lucrării este descrisă, pe baza documentelor publicate de Academia Română şi de alţi autori, valorificate şi de Ştefan Minea într-o recentă lucrare monografică intitulată „Gherghiţa – târg, oraş şi reşedinţă domnească în trecutul istoric al Ţării Româneşti” (Iaşi, 2008), calea de constituire urbană a comunităţii, la baza căreia s-a aflat aşezarea favorabilă pe principalele artere comerciale ale vremii. Autorii şi-au concentrat însă atenţia asupra izvoarelor arheologice, necercetate sistematic până de curând, descriind toate etapele şi descoperirile acestui proces, care confirmă rolul fundamental jucat de factorul economic, confirmat inclusiv în documentul de atestare istorică emis de Domnul Ţării Româneşti, Dan Voievod, la 30 ianuarie 1431, prin care locuitorii târgului Gherghiţa apar antrenaţi în relaţii comerciale cu Braşovul.
Etapa de maturizare urbană face obiectul celui de-al doilea capitol, conturat atât pe baza documentelor istorice, cât şi pe descoperirile arheologice, care atestă căpătarea funcţiei de scaun domnesc „rezidenţial”, inclusiv pentru Domnul Unirii, Mihai Viteazul, şi de centru economic de referinţă în comparaţie cu alte aşezări.
Capitolul al III-lea abordează câteva teme foarte interesante: integrarea arealului rural în procesul urbanizării, conducerea administrativ-teritorială şi de apărare, în mijlocul evenimentelor din secolul al XVII-lea, aducând în atenţie teza convergenţei economice teritoriale, consacrată de medievistica europeană şi românească, în conformitate cu care „un grup de aşezări rurale au convenit să-şi schimbe, periodic, produsele în cadrul unui târg organizat pe un teritoriu nelocuit”, cum ar fi şi cazul Gherghiţei, unde, în timp, s-au ridicat o serie de construcţii care au configurat o aşezare stabilă. Descoperirile arheologice, care întăresc datele documentare, constituie substanţa capitolului al IV-lea, intitulat Monumente religioase şi civile necunoscute, din secolele XV-XVI, pe teritoriul actual al Gherghiţei: biserica ortodoxă şi curţile domneşti ale lui Pătraşcu cel Bun şi Mihai Viteazul.
În cuprinsul acestuia putem urmări, pas cu pas, evoluţia acestor descoperiri, pe care o regăsim ilustrată foarte amănunţit în partea a doua a lucrării.
Interesul şi curiozitatea firească a cititorului şi, fără nicio îndoială, a specialiştilor, sunt pe deplin satisfăcute, datorită modului foarte explicit şi riguros al expunerii, precum şi prin iconografia – color – din cele peste 40 de pagini, care prezintă rodul a 12 campanii de efectuare a cercetărilor din următoarele zone: zona nordică, zona centrală („La şcoală”) şi zona „Biserică”. Printre materialele scoase la iveală se numără: ceramică din locuinţele şi curţile domneşti şi din diferit complexe cu caracter utilitar (bazin, rezervor de apă, conductă de evacuare a apei, sobe de încălzire etc.), ceramică medievală (secolele XV-XVII), unelte agrare etc.
Un loc însemnat îl ocupă descoperirea bazelor bisericii din piatră din secolul XVI, în pridvorul căreia a fost conservat mormântul ctitorului, precum şi a cimitirului din sec. XVI-XVII, care prezintă numeroase obiecte şi podoabe preţioase.
Faptul că acel ctitor a fost un om de vază în epocă (Ianiu, portar în Sfatul Domnesc) este ilustrat şi prin bogăţia tezaurului din mormântul său, compus din paiete de argint aurit, broşă palmată de argint, având în centru imaginea zeiţei recoltei, Ceres, hlamida din brocard veneţian, colan din 33 de piese tip clopoţel, inel de aur etc. Unul dintre principalele merite ale autorilor este şi acela că prezintă, în capitolul al V-lea, marile familii de boieri munteni implicaţi în edificarea medievală a oraşului Gherghiţa, precum şi cauzele decăderii oraşului în secolele XVII-XVIII la statutul de aşezare sătească. Onorată de prezenţa unor mari personalităţi şi de rolul de reşedinţă domnească,
Gherghiţa, asemănător destinului unor renumite aşezări precum Târgşoru Vechi şi altele, n-a putut rezista în postura de oraş, din cauze de natură economică şi strategică, în condiţiile croirii unor noi artere de circulaţie şi afirmarea unor centre administrativ-teritoriale la Bucureşti, Ploieşti şi Târgovişte.
Avem în faţă, aşadar, o carte de excepţie, care pune în lumină şi reînvie pagini de mare valoare ale istoriei naţionale. La baza ei se află peste 15 ani de cercetări arheologice, efectuate cu migală şi responsabilitate ştiinţifică.
Se poate afirma că, prin această operă, autorii au înălţat un adevărat monument valorilor istorice conservate de comunitatea Gherghiţei.
Faptul că, pe baza acestora, în localitate, a fost inaugurat şi un muzeu sătesc onorează deopotrivă pe localnici şi pe autorii acestor descoperiri, inclusiv autorităţile judeţene şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
În numele Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III”, transmitem sincere felicitări autorilor şi le urăm să se bucure de noi succese în cercetarea istorică şi arheologică.
