Florin Tănăsescu
Am fost învăţat de mic să spun “Sărut-mâna!” nu doar lui “Dom’ Părinte, dom Părinte”, ci oricui este mai deştept, mai cu minte şi mai cuminte decât mine.
Am spus “Sărut-mâna!” şi lui Agârbiceanu, chiar dacă “Popa şi-a bătut joc de oameni”, cum a zis sărmana Fefeleaga. Căreia, desigur, îi spun şi ei ori de câte ori o văd – şi o zăresc din ce în ce mai des – “Sărut-mâna!”. Iar lui Bator, “Bonjour, sărace! Tot cu salariul minim pe economie îţi faci veacul?”
Câte unei puştoaice mai mişto, nu ezit să îi spun “Sărut-mâna!”, uitându-mă adânc în ochii ei. Iuliei, dau un exemplu. Iuliei Hasdeu! Şi-o‑ntreb: “Ascunzi tu suferinţă, ruşine sau iubire?/ În clara ta privire, de visuri încântată/ Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?”.
Astăzi, aş spune in rem şi nu in personam, “La mulţi ani !” tuturor Ionilor acestui neam. Dar nu-i frumos, nu e uman, nu e firesc să consideri Ionii o masă de manevră. O fac alţii, ştim cu toţii care: Ăia cu chip cioplit, făcuţi, iar nu născuţi în ionosfere căzătoare.
Eu, fiecărui Ion – plecat sau rămas în ţara asta – îi urez după sufletul şi inima sa.
Aşadar, îi urez “Happy Birthday to You, John!” Ionului plecat la muncă prin Perfidul Albion. Deşi, dacă stau bine să mă gândesc, perfidia, sălăşluieşte pe-aici, pe unde se zice prea des, prea desuet „ sunt suflet în sufletul neamului meu”.
Ei bine, eu nu sunt !
Mai repede sunt în sufletul lui Jean, care lucrează în Franţa. Jean care trimite vederi cu Turnul Eiffel alor săi, deşi el n-a văzut şi n-o să vadă niciodată Parisul. E prea costisitor pentru el. Donc, “Bonne anniversaire, Monsieur !”
Şi, apropo, Ioane, ai sărit şi tu în Sena îngheţată, ieri, de Bobotează, să scoţi o cruce care să mântuiască neamul ? Nici tu ? Cum de nu ? I-ai urat “La mulţi ani”, Ioanei D’ Arc?! Ceva este în neregulă cu tine ! Nici John de la Londra nu a sărit de pe pod în Tamisa. Voi nu nu ştiaţi că salvarea ne vine de la voi, de-afară ?
Aici se cântă “Ioane, Ioane, toată ţara doarme…”
Fireşte, “Felice anniversario!” le urez tuturor Ioanelor chinuite prin Cizma italiană, să facă hatârul boşorogilor. Şi care se-nclină, aidoma Turnului din Pisa, ori de câte ori primesc salariul pe lună şi liber să-şi petreacă Sărbătorile de Iarnă acasă.
Ioni plecaţi din ţară, Ioni rămaşi în ţară. Ioni formataţi să spună “Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea”. Aiurea!
A, să nu uit ! “La Mulţi ani!” şi ţie, Rebreanu. Tocmai pe tine te săream din schemă? Tocmai ţie, care m-ai amăgit cu “Ion, glasul pământului/Glasul iubirii”?
Care pământ, nea Ioane? Care iubire, când matale ai scris că “la marginea satului te întâmpină din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălăcită de ploaie şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare”?
La mulţi ani, Ioan şi Ioane fără de Ţară!