Numărul donatorilor a scăzut „dramatic”, şi în Prahova, de la an la an
Luiza Rădulescu Pintilie
Criza de sânge e aproape permanentă în spitalele din România, în condiţiile în care, potrivit statisticilor, la fiecare trei secunde cineva are nevoie de o transfuzie, iar numărul donatorilor şi cel al donatorilor constanţi au fost în scădere în ultimii ani. Şi tot statistica spune că o singură donare poate salva şi trei vieţi! Din păcate, anul care se va încheia în curând confirmă că numărul celor care se prezintă la centrele de transfuzie sanguină este mult sub necesarul zilnic. La Ploieşti, de exemplu, media zilnică ar trebui să fie, după cum ne-a declarat directorul Georgeta Hanganu, de 90-100 de prezentări pentru donare, or aceasta se situează doar la nivelul a 60-70 de prezentări. Ca urmare, numărul total al donatorilor se va situa sub cel din anul trecut, care şi el scăzuse faţă de 2017. Practic, în momentul de faţă s-a ajuns la puţin peste 21.200 de donatori, faţă de 22.410 anul trecut şi 22.805 acum doi ani. Din fericire, după cum ne-a confirmat interlocutoarea noastră, cele 50-60 de unităţi de masă eritrocitară solicitate zilnic pot fi acoperite (o unitate având cam 230-350 ml de sânge), la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, de exemplu, fiind cea mai mare instituţie medicală din judeţ, existând în permanenţă asigurat un stoc, fiindcă sângele trebuie să aştepte pacientul, nu pacientul să aştepte sângele de care îi depinde viaţa! Frecvent, însă, Centrul de Transfuzie Sanguină Ploieşti onorează şi solicitări venite de la spitale din Bucureşti, unde numărul mare de unităţi medicale şi cel al pacienţilor spitalizaţi impun şi un necesar crescut de sânge. Ne întoarcem la statistică pentru a evidenţia că, de exemplu, cel puţin unul din 10 pacienţi internaţi- mai ales în secţiile de Chirurgie, Hematologie, Oncologie, Ginecologie. Traumatologie, Ortopedie au nevoie de transfuzie. Şi cum nu s-a inventat încă o metodă ca sângele să fie „fabricat” în afara corpului omenesc, iar sângele donat are o valabilitate limitată, este de înţeles de ce donarea de sânge este atât de necesară şi de preţioasă . Din păcate, şi la acest capitol România este mult sub media europeană, numai 2 la sută din populaţie donând faţă de 4-5 la sută la nivel european. Aşa că nu există dar mai de preţ pe care îl poate face o persoană sănătoasă decât acela de a dona, cel puţin o dată în viaţă, pentru a-şi ajuta semenii a cărora viaţă depinde de fiecare picătură de sânge salvator! Fiecare cantitate de sânge recoltată de la un donator (400-450 ml) este transformată în masă eritrocitară, plasmă proaspătă congelată şi concentrat trombocitar, de fiecare dintre acestea fiind nevoie în fiecare zi. Mai notăm câteva date statistice: în prezent, în Prahova există 300 de donatori care au donat, fiecare în parte, de peste 100 de ori, iar peste 3300 de donatori care au cel puţin 20 de donări fiecare. De curând, fiindcă a împlinit 65 de ani, a fost scos… la pensie un donator care însumase, în cei aproximativ 20 de ani în care s-a aflat în nobila „slujbă” de salvator de vieţi, nu mai puţin de 194 de donări. Am întrebat-o, la finalul dialogului nostru, pe directorul Georgeta Hanganu, ce anume a impresionat-o cel mai mult în anul care se va încheia în curând. Ne-a răspuns fără ezitare: „rostogolirea binelui”. Şi ne-a explicat: e vorba despre gestul celor care, după ce donează în cadrul unor campanii colective, adună toate tichetele de masă ce le sunt acordate şi cumpără apoi cu ele mâncare, haine, jucării pentru micuţii din casele de copii… Ar mai fi ceva de adăugat?! Da. Îndemnul de a nu dona doar atunci când cineva drag are mare nevoie să fie salvat. Ci pentru ca în permanenţă în spitale să existe sângele salvator. Pentru pacienţii internaţi, dar şi pentru accidente colective, neprevăzute, care cresc considerabil necesarul de sânge. În loc de orice încheiere reamintim concluzia interlocutoarei noastre: ”Nu pacientul trebuie să aştepte sângele; sângele trebuie să aştepte pacientul!”.
