Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Se poate afirma cu certitudine că oraşul Vălenii de Munte a fost centrul de atracţie al sportului din valea superioară a Teleajenului în perioada de pionierat a fotbalului, dar… „leagănul” sportului rege s-a aflat în următoarea perioadă în Măneciu. Locuitorii sunt cunoscuţi ca fiind cei mai împătimiţi suporteri şi formaţia locală – „Avântul” – a fost în perioadele sale „de glorie” purtată spre numeroase victorii care au dus la performanţe cu care puţine comune din judeţul Prahova se pot mândri. Începutul „oficial” al fotbalului în comuna Măneciu este consemnat în anul 1946, când au fost afiliate pentru întrecerile districtuale din sezonul 1946/47 două formaţii din localitate: Asociaţia Sportivă Drajna şi 
Asociaţia Sportivă Măneciu-Ungureni. Prima fiind înfiinţată de Gheorghe Mircioiu, tehnician şef la Societatea pe acţiuni Drajna, având ca teren propriu o arenă din incinta societăţii, mai precis lângă magazia tehnică. A doua grupare a avut ca iniţiator pe Vasile Zlătescu, contabil şef la Ocolul Silvic, având un teren de joc care se afla amplasat în spatele gării CFR, acesta fiind amenajat încă din anul 1943. Într-un final, înainte de startul competiţiei, cele două echipe au fuzionat şi au participat, timp de patru sezoane, la Campionatul Districtual de Football Ploieşti, sub numele de Asociaţia Sportivă Drajna Măneciu-Ungureni. Primul joc oficial al echipei proaspăt înfiinţate s-a disputat duminică, 29 septembrie 1946, pe propriul teren, contra celor de la Creditul Minier Floreşti. Antrenorul cu care s-a pornit la drum a fost Dumitru Dumitrescu (zis Mitică Uscatu), iar printre primii componenţi ai lotului s-au numărat: Gheorghe Morcovescu, Ion (Nelu) Gaftoi, Dumitru Istrăţescu, Constantin Lăzăroiu, Gheorghe Făcăianu, Dan Ceauşu, Ion Morcovescu, Gheorghe Ureche, Liviu Bătrînu, Petre Buzău, Mircea Cepoiu, Ion Paraschiv (Bilă), Nicolae Radu şi Constantin Morcovescu. Culorile tradiţionale ale echipei sunt: “alb-verde”, iar stadionul – “Avântul” – din localitate, care a fost inaugurat în acelaşi timp cu noul nume adoptat în primăvara lui 1951, are o capacitate de 1.500 locuri. Pentru un sezon (1951) s-a numărat printre participantele din eşalonul doi valoric al fotbalului regional, dar suporterii “forestierilor“, care an de an au devenit tot mai numeroşi, au susţinut echipa la prima tentativă de promovare în “Regiune“, care a avut loc în toamna lui 1952. Această primă performanţă a fost realizată de antrenorul Ion Varday (fost portar în Divizia A, la CSM Mediaş), iar printre noii componenţi ai lotului care au realizat această primă performanţă, s-au numărat: Gheorghe Silvestru, C. Milu, Nicolae Raduşi, Gheorghe Zugravu, Nonu Dobrescu, Dumitru (Titi) Boboc şi juniorul Ferdinand Pzepolschi. Din primăvara anului 1953 – Avântul este întărită de un nou sponsor, Gheorghe Dobre (zis Gică Sultanu). Acesta asigura unor jucători din Bucureşti (nou transferaţi) cazarea la hotelul din localitate, masa jucătorilor şi ceva prime de joc. Noul „patron”, alături de sindicatul Societăţii Drajna, a reuşit în toamna lui 1953 promovarea „pădurarilor” printre cele mai bune echipe din Regiune şi pe terenul din Măneciu s-au văzut meciuri de calitate din campionatul regional în anii competiţionali 1954 şi 1955. Din rândurile echipei care a evoluat în eşalonul trei valoric (pe atunci…) al fotbalului românesc, au făcut parte: fraţii Procop, Puiu Cristea, Constantin Lăzăroiu, Dumitru (Titi) Boboc, prof. Teju, Nicolae Radu, Gheorghe Silvestru, Telu Cârstocea, Nonu Dobrescu, Constantin Cursaru, Ferdinand Pzepolschi şi Dumitru (Tică) Georgescu. Antrenor Dumitru Bolboceanu. Reveniţi în cadrul întrecerilor din raion, a avut două noi tentative de promovare, ambele ratate în urma unor jocuri de baraj (1956, 1958). După a treia încercare (1961), a reuşit revenirea formaţiei „Avântul” în Categoria a II-a – inter-raională. Printre noii jucători care au realizat această performanţă, s-au numărat: Stelian Munteanu, Vasile Momîi, Constantin Pisău, Petre Beucă, Bebe Niculescu, Titus Pzepolschi, Sandu Constantin (Băieţuş), Nicolae Vraciu, Ion Profirescu, Victor Koştiuc, Mătuşan, Mihai Burlacu şi Dumitrescu (Boniţă). După numai doi ani de prezenţă pe scena eşalonului doi al fotbalului regional, o nouă performanţă este realizată de formaţia Avântul. Vara lui 1963 a însemnat revenirea “pădurarilor“ între echipele de elită ale regiunii Ploieşti. La sfârşitul ediţiei 1964/65 a pierdut titlul raional în faţa ″eternei rivale″ din Slănic, dar a avut şi o nouă şansă ivită pe neaşteptate pentru a promova, care a fost ratată după pierderea unui nou baraj pentru ocuparea unui loc liber rămas vacant în “Regiune“, duelul fiind pierdut în dauna formaţiei Minerul Şotânga. Echipa care a susţinut cele mai multe baraje pentru promovare dintre echipele de pe “Valea Teleajenului“ mai ratează o nouă ocazie de a urca în ″elita″ fotbalistică a regiunii, în vara anului 1966. A urmat o nouă organizare a fotbalului judeţean (1968) şi pentru că în urma clasamentului final din competiţia raională a ocupat locul doi (1967/68) a participat în locul ″campioanei″ Voinţa Livadea, la barajul pentru promovare în noul Campionat Judeţean – Prahova. A realizat această promovare antrenorul Dumitru Istrăţescu. A disputat în cei 22 de ani de activitate, până în anul 1968, un număr de 13 baraje pentru promovare. Un adevărat record.
(Va urma)
