Nicoleta Dumitrescu
Privind dinspre cei 14 candidaţi care s-au aflat pe buletinul de vot la alegerile prezidenţiale, rezultatele, atât cele anunţate după închiderea urnelor, prin intermediul Exit-Poll, cât şi cele parţiale comunicate ieri în mod oficial, au stârnit tot soiul de reacţii şi comentarii. Era de aşteptat acest lucru, mai ales că existenţa reţelelor de socializare a creat prilejul simpatizanţilor şi nu numai să-şi exprime cele mai “profunde sentimente” – şi cu siguranţă postările vor continua – legate de modul cum s-au împărţit voturile românilor, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Pe de altă parte, dincolo de recunoaşterea înfrângerii ori de bucuria de a se afla pe primele locuri în preferinţele electoratului, candidaţii ar mai trebui să recunoască public şi altceva: aplicarea ştampilei cu menţiunea “Votat” pe numele lor nu s-a datorat strict persoanei fiecăruia dintre cei 14 candidaţi care au ţinit Cotroceniul, ci modului în care membrii partidului care i-a susţinut i-au făcut, fiecăruia în parte, campanie electorală!
Pozele făcute cu diverşi tineri, cu ţaţa Leana, cu Maricica ori cu moş Vasile, după ce fiecare în parte a primit, de la caz la caz, o strângere de mână, o bătaie pe umăr , o pupătură pe obraji sau pe frunte, n-au cântărit la vot cât au contat mai degrabă ridicarea-n slăvi a candidatului – deşi acesta nu era de faţă – de către “activul de partid”, indiferent de sigla formaţiunii politice. Or, asta spune ceva, iar acest ceva este legat şi de vechi strategii electorale, cele de pe vremea când nu era ţânc ori mamaie găsită pe bancă, în faţa porţii, care să nu primească măcar o acadea, ori o şapcă sau găleată din plastic pe care scria “Votaţi…!” Acum, chiar dacă toate acestea au fost interzise, iar lista pomenilor electorale, de pe vremuri, extrem de bogată, theoretic e doar…amintire, tactica de a se face campanie, mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală, a rămas cam aceeaşi, inflexiunile vocii , atunci când este rostit numele unui anumit candidat, lăsând impresia că, dacă o să fie şi votat şi va câştiga alegerile, cu siguranţă şi alegătorii se vor alege, ulterior, cu ceva. Cu ce? Asta nu mai contează, atât timp cât lista cu “voi face” şi “voi drege” este foarte lungă!
Dincolo de toate, dovada cea mai vie a faptului că, o dată la un anumit număr de ani, campania electorală vine şi trece, dar anumite lucruri rămân încremenite în timp şi neputinţă, este butoiul de varză transformat pe 10 noiembrie 2019, în ziua votului la primul tur al alegerilor prezidenţiale, în urnă! S-a întâmplat într-un sat din judeţul Vâlcea, iar duşumeaua veche, soba de teracotă în care focul se face cu lemne, dar mai ales băncile, vechi probabil de mai bine de 30 de ani, peste care mai fusese dat un strat nou de vopsea peste griul vremurilor de tristă amintire, au făcut dovada că progresul politicii nu poate pătrunde chiar aşa peste tot!
Legat la gură cu o pânză crestată la mijloc cu o foarfecă ori cu cuţitul, astfel încât fanta creată să fie suficient de mare pentru a putea fi introduse buletinele de vot, butoiul de varză menţionat poate reprezenta, de departe, o adevărată piatră de moară care a fost trasă, în mers, de fiecare dintre cei 14 candidaţi care au considerat, încă din primul tur, că merită să ajungă la Cotroceni. Odată cu numărarea voturilor din ţară şi diaspora, doisprezece dintre candidaţi au plasat butoiul cu pricina, pe şest, ca pe un fel de ştachetă, celor doi candidaţi rămaşi în cursa prezidenţială pentru turul doi al alegerilor. Astfel, rămâne de văzut dacă şi aceştia din urmă se vor împiedica în campania electorală pentru al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, în vreun fel sau altul, de acest obiect, ori vor pune la murat termenul prosperitate, cel mai des invocat în şirul promisiunilor!
