George Marin
Echipa U21 a României s-a chinuit timp de 75 de minute în fața echipei similare a Ucrainei în meciul de joi seară, de la Ploiești, timp în care oaspeții au ratat o ocazie foarte mare în primul mitan.
Sâmbătă seară, în mijlocul Atlanticului, echipa noastră reprezentativă ne-a arătat o copie la indigo a partidei susținute de gruparea de tineret cu două zile mai înainte. Ca și la tineret, ne-a trecut glonțul pe la ureche, adversarii ratând o mare ocazie. Diferența a fost că ucrainenii au trimis balonul puțin pe lângă poartă, iar feroezilor li s-a opus Tătărușanu. Ca și la tineret, am stat cu inima cât un purice timp de 75 de minute, pentru că jocul nu se lega. La Torshavn au zburat spre poartă centrările românești, și din stânga și din dreapta, precum stolurile de păsări când pleacă spre țările calde. Diferența este că păsările ajung acolo unde doresc. Cu o singură excepție, nefructificată, centrările noastre au ajuns acolo unde nu se dorea, pe capetele insularilor.
Indigoul s-a așternut mai bine sub hârtia meciului abia în minutul 75. Ca și la tineret, au venit trei goluri în ultimul sfert de oră. La Torshavn golurile au venit ca urmare a unor acțiuni spre poartă, purtate la firul ierbii, după ce s-a epuizat stocul de centrări.
Și joi și sâmbătă am oftat ușurați după ce ne-au trecut toate apele. Și continuăm lupta.
Astăzi, așteptăm o nouă victorie a echipei de tineret, împotriva Irlandei de Nord. Mâine, așteptăm și „copia la indigo” din partea echipei mari, împotriva Norvegiei.
