Oamenii de știință au descoperit, printr-un nou studiu, că patru substanțe izolate din ”mimosa caesalpiniifolia” s-au dovedit a fi mai eficiente împotriva candidozei decât fluconazolul. Pe baza acestor descoperiri, cercetatorii brazilieni își propun să dezvolte un unguent nou pentru această afecțiune, potrivit eurekalert,org, preluat de MedLive.ro.
Ciupercile din regnul Candida albicans provoacă apariţia candidozei, o boală frecventă la om. Poate fi letală pentru persoanele cu o imunitate scăzută, mai ales când necesită spitalizare. Deși cel mai utilizat medicament pentru a combate boala este eficient în majoritatea cazurilor, există și anumite tipuri de ciuperci mai rezistente.
Compușii care combat două specii de Candida au fost izolaţi dintr-o plantă de către cercetătorii din Brazilia și Spania. Planta este mimosa caesalpiniifolia, un arbust original din Cerrado (savana braziliană). Specialiștii și-au propus să dezvolte un unguent care să fie o alternativă pentru fluconazol, considerat cel mai bun antifungic pentru candidoză, afecţiune ce provoacă mâncărimi și dureri la nivelul organelor genitale și secreții vaginale. De asemenea, afecțiunea se poate dezvolta și la nivelul cavitații bucale.
Rezultatele au fost publicate în revista ”Journal of Natural Products”, făcând parte dintr-un proiect tematic, axat pe medicamente pe bază de plante pentru tratarea bolilor cronice.
”Descoperirile pot duce la dezvoltarea unor terapii noi, care, în combinație corectă, ar putea reduce considerabil concentrațiile necesare de medicamente. Astfel se pot minimiza efectele secundare și toxicitatea agenţilor antimicrobieni. Ar fi o alternativă pentru microorganismele care au dobândit rezistență la medicamentele actuale, iar costurile ar fi mici”, declară Wagner Vilegas, autorul principal al studiului.
23 de compuși din plantă M. caesalpiniifolia au fost izolați, pe lângă cinci flavonoide noi, numite mimocaesalpin A, B, C, D și E. Patru compuși, considerați mai eficienți împotriva fungilor decât fluconazolul, s-au aplicat probelor de Candida glabrata și Candida krusei.
”Am aplicat diferiți compuși pentru cele două tipuri de fungi, iar majoritatea au avut fie un efect benefic mic, fie inexistent. Cu toate acestea, patru compuși au demonstrat o activitate promițătoare și vor fi testați în continuare sub formă de unguente”, adaugă Wagner.
Vor fi testate trei formule, folosind compușii în stare pură sau combinații eficiente între aceștia pentru inhibarea fungilor, inclusiv o combinație a unui tip de beta-sitosterol cu galat de etil. Aceste două substanțe sunt prezente în mai multe specii de plante și deosebit de abundente în M. caesalpiniifolia.
O altă formulă va conține una dintre noile flavonoide, mimocaesalpin C. A treia formulă va combina acest mimocaesalpin cu beta-sitosterolul.
Când beta-sitosterolul a fost folosit singur, nu a fost eficient, dar lucrurile s-au schimbat drastic când a fost combinat cu ceilalți doi compuși. Mimocaesalpin C a avut o activitate promițătoare împotriva Candidozei krusei, care este rezistentă la fluconazol.
Înainte de a ajunge la formă de medicament, cercetătorii au produs un extract din această plantă și l-au supus fracţionării cromatografice, o tehnică de laborator prin care separă un amestesc în mai multe componente distincte.
În acest mod au fost produse cinci fracții, care au fost apoi testate pentru activitatea antifungică. Trei dintre ele au inhibat creşterea fungică (cu 50%). Acestea, fiind promițătoare, au fost apoi supuse aceleiași tehnici pentru a izola alți flavonoizi și compuși noi.
”Extractul de M. caesalpiniifolia este foarte complex. Conţine o cantitate mare de clorofilă și de acizi grași, toate acestea împiedicând identificarea celorlalți compuși. Totuși, am reuşit să îi separăm și să ne concentrăm pe analizarea fiecăruia în parte. Înainte de a dezvolta unguentele, vom efectua teste pentru a determina dacă efectul antifungic al celor patru compuși persistă, sau dacă chiar crește atunci când sunt amestecați cu adjuvanți, adică substanțe utilizate pentru sporirea eficacității unui medicament în organism”, concluzionează Wegner.
