Florin Tănăsescu
Întru rărirea turmei de candidaţi la prezidenţiale, Petre Daea a venit cu ideea genială de a se organiza o fază de precalificare, ca la Wimbledon, intitulată „Numai Dumnezeu mai poate salva România”. Graţie faptului că are mecla unui “Om năcăjit”, Mircea Diaconu beneficiază de wild – card şi figurează pe tabloul principal. Condiţia este să fie băiat de mingi.
Teren cu zgură. Arbitru de scaun – un american urcat pe Scutul de la Deveselu, care îi strigă lui Putin să oprească ploaia, că ţara n-are prelată şi iar se înglodează în datorii. Pardon, în noroaie. Pe terenul principal se întâlnesc Viorica Dăncilă şi Klaus Iohannis.
Viorica dă să servească, dar este atenţionată de Simona Halep că ţine racheta invers. Adică de plasă, de parcă ar vrea să dea cadou electoral. Dăncilă înţelege că trebuie să-şi aranjeze broşa. Putin intră la idei auzind de rachetă.
De partea cealaltă a fileului, Klaus cu şapca de la Trump pusă cu cozorocu-n spate, aşteaptă aşa cum a făcut cinci ani. Viorica are şi-un GPS montat la broşă, să ştie încotro serveşte: în terenul propriu sau la adversar !
– Dă mingea peste fileu, dă mingea peste fileu !, cârâie dispozitivul.
Dăncilă se arată nemulţumită de calitatea rachetei şi cere o cratiţă şi-un cartof. Îi sunt satisfăcute pretenţiile de gospodină: Mircea Diaconu dă o fugă în piaţă şi cumpără două kile de barabule importate din Venezuela şi-o tingire. Apoi, de-atâta efort, leşină. În timpul ăsta, Klaus aşteaptă şi răsfoieşte o carte: „ Aşteptând-o pe Godoata să servească”.
În tribune, Ponta a rupt o carte pe verticală, intitulată “Maestrul şi Margareta”. Partea cu Maestrul şi-o opreşte el, jumătatea cu Margareta i-o pasează Gabrielei Firea. Tudose nu citeşte, doar în ochii lui ceva sticleşte !
“Enjoy the silence!”, ordonă americanul, fan Depeche Mode, în loc de “Silence, please !”. Nu de alta, dar era atâta linişte pe teren şi-n ţară, că nici nu se-auzea cum răsfoieşte Klaus cartea. (Ce-i drept, nici nu trecuse de rândul doi…). Şi nici cum creşte iarba sau speranţa de viaţă în România.
Când e gata să aţipească adversarul, Viorica serveşte şi-o ia la goană spre fileu.
– Punct de pensie ochit, punct de pensie mărit !, mârâie GPS-ul.
Klaus vede cartoful aterizând şi-l lasă să cadă. E 15-0 pentru Viorica, care deja a obosit.S-aşază în fotoliu, Djokovic îi ţine umbrela, să n-o bată soarele-n cap, Tudose vrea să-i dea nişte “suc”, dar e uşuit. Adrian Severin îi face vânt cu un prosop furat de la un hotel din Bulgaria.
De partea cealaltă, Rafael Nadal încearcă să-l convingă pe Klaus să-şi schimbe sângele, că prea-i tăntălău. Werner rânjeşte şi-i spune că o să-i dea răspunsul pe Facebook.
Meciul continuă în nota de dominare a
Vioricăi Dăncilă. Când se face 6-0, strigă:
– Cred că am dat vreo 20 de laşi !
– Se zice aşi, se zice aşi !, o corectează broşa + GPS.
Ce-i drept, ambele variante erau corecte, însă depindea de ce parte a fileului eşti: dincolo de Cotroceni şi Palatul Victoria se zice aşi, dincoace – laşi…
Broşa Dăncilă câştigă meciul. Americanul cocoţat pe Scutul de la Deveselu strigă la Putin:
– Maestre, cine-i câştigător ?
– Ori că-i Viorica ori că-i Werner la Cotroceni, e-acelaşi drac. Rezultatul va fi omologat la zgura verde cu victoria Mutălăului.
– Şi la români ce se va schimba în ţară ?
Să îl aştepte în continuare pe Moş Crăciun. Şi să spere în mai bine citind încă cinci ani “ Aşteptându-l pe Godot”. Deci, lucrurile tot aşa rămân.
Americanul fredonează: Bucură-te măcar de linişte, trist popor român!
