Peste 15 milioane de colonoscopii sunt efectuate anual în Statele Unite ale Americii, iar în cel puţin 20% dintre acestea gastroenterologii reuşesc să îndepărteze creşterea precanceroasă din colon. Eliminarea acestor leziuni, cunoscute sub numele de polipi, în stadiu incipient, este cea mai bună metodă de a preveni dezvoltarea cancerului de colon, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Pentru a reduce riscul de rupere a colonului în timpul acestei proceduri, medicii injectează adesea o soluţie salină în spaţiul de sub polip, formând o ”pernă” care ridică polipul, astfel încât să fie mai uşor de îndepărtat în siguranţă. Totuşi, această pernă nu este întocmai rezistentă.
Oamenii de ştiinţă de la MIT au conceput acum o alternativă, o soluţie ce poate fi injectată sub formă de lichid, dar care se transformă în gel solid în momentul în care ajunge la ţesut, iar astfel se creează o ”pernă” mai stabilă şi mai rezistentă.
”Acest lucru chiar face o diferenţă uriaşă pentru gastroenterologul care efectuează procedura pentru că se asigură că există o zonă stabilă pe care o poate îndepărta, folosind instrumentele endoscopice”, spune Giovanni Traverso, autorul principal al studiului.
În timp ce mulţi polipi de colon sunt inofensivi, unii pot ajunge în cele din urma canceroşi dacă nu sunt îndepărtaţi. Gastroenterologii efectuează adesea această procedură în timpul unei colonoscopii de rutină, folosind un instrument asemănător unui lasou, cu care prind ţesutul înainte de a-l tăia.
Procedura presupune un anumit risc de rupere a căptuşelii colonului, motiv pentru care medicii injectează o soluţie salină chiar sub căptuşeală, numită şi spaţiul submucos, pentru a ridica polipul deasupra suprafeţei colonului.
”În momentul în care zona este puţin ridicată, este mult mai simplu să prindem şi să îndepărtăm polipul. Provocarea este soluţia salină, care se disipează foarte repede, astfel că nu există întotdeauna timp suficient pentru a interveni şi este necesară o reinjectare a soluţiei saline”, explică Traverso.
În cazul leziunilor complexe, sunt necesare 10-20 de minute pentru eliminare, sau chiar mai mult, iar ”perna” formată din soluţia salină durează doar câteva minute. Cercetătorii au încercat să prelungească durata adăugând agenţi de îngroşare, cum ar fi gelatina şi celuloza, dar aceştia sunt foarte greu de injectat prin acul îngust care este utilizat în cadrul procedurii.
Pentru a trece de acest obstacol, oamenii de ştiinţă de la MIT au conceput un gel de subţiere. Aceste materiale sunt geluri semi solide în condiţii normale, dar atunci când se aplică forţat, vâscozitatea lor scade şi curg mai uşor. Asta înseamnă că materialul poate fi injectat cu uşurinţă printr-un ac îngust, dar apoi revine la forma de gel solid, mai exact când ajunge în ţesutul colonului.
Gelurile de subţiere pot fi obţinute din mai multe tipuri de materiale. În acest caz, cercetătorii au optat pentru o combinaţie dintre două materiale biocompatibile, care formează geluri, şi anume laponitul (o argilă pură, folosită în produsele cosmetice) şi alginatul (un polizaharid derivat din alge).
Cercetătorii au creat un gel subţire, care poate fi injectat şi care formează o pernă stabilă, care a rezistat mai mult de o oră când l-au testat pe porci. În acest fel, gastroenterologii vor avea timp suficient pentru a elimina orice tip de polip.
Prin modificarea compoziţiei componentelor gelului, specialiştii pot controla caracteristici precum vâscozitatea, care influenţează cât timp ”perna” rămâne stabilă. Dacă durează mai mult, acest tip de gel injectabil poate fi util pentru îngustarea tractului GI, care ar putea fi folosit pentru prevenirea refluxului acid sau pentru pierderea în greutate, făcând oamenii să se simtă deja plini. De asemenea, ar putea fi util şi în conceperea unor medicamente noi pentru tractul intestinal.
Nu au existat efecte secundare dăunătoare în cazul porcilor, astfel că specialiştii şi-au propus să includă oameni în studii în următorii trei-cinci ani.