Fl. Tănăsescu
Era o vreme când ne mândream cu faptul că “Or fi multe poate-n lume câte n-au ajuns la noi/ Dar noi știm ce ne-nvățară cei ce-au fost”…
A fost un timp când un îndemn – “Deschide poarta, Tudore !” – îți deschidea o perspectivă a satului românesc.
Nu în ultimul rând, a fost certitudinea lui Blaga, exprimată într-un crez: “ Că veșnicia s-a născut la sat”.
Duminică, 7 iulie 2019, la Mănăstirea din Apostolache, ne-am adus aminte de cei ce-au fost. Iar porțile mănăstirii au fost larg deschise de către părintele paroh Adrian Gabriel Enescu, întru găzduirea “ Taberei internaționale de pictură și sculptură Vasile Grigore”. Iar crezul – certitudine al lui Blaga a fost rostit de către Nelu Stan, care a recitat din poeții Grigore Vieru, Nicolae Dabija ( Republica Moldova), Nichita Stănescu și Corneliu Șerban (România).
Fericită și inspirată alegere a organizatorilor – al căror susținător a fost și este Clubul Rotary 2000 Ploiești – de a alege Mănăstirea Apostolache, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română a declarat anul 2019 drept “ Anul Satului Românesc”.
Demni au fost întru primirea unor distincții pentru sfințenia cu care respectă și încearcă și chiar reușesc să reînvie tradiția vetrei românești părintele Petru (starețul Mănăstirii Jercălăi, care a primit premiul de execelență “ Vasile Grigore”), părintele Adrian Gabriel Enescu (Mănăstirea Apostolache) și părintele Gheorghe Dițu (Parohia Verbila). Și mulți, mulți alții, români sau basarabeni, prezenți la eveniment. 
“Considerăm drept un dar faptul că părintele Enescu s-a oferit să ne găzduiască aici, în acest ansamblu monahal din Apostolache”, a rostit Victor Adam, cel care a fost și va rămâne unul dintre oamenii într-al cărui suflet trăiește nepervertit satul românesc.
Și, știți cum e: “Dar din dar se face Rai”.
Firește, nu are sens să ne amăgim că reînvierea satului românesc va fi aceea de până în anii ’90. Nu, fiindcă oricât dor, oricâtă nostalgie ar încăpea în sufletele noastre ( și câtă nu încape !…) față de ulița copilăriei, de scăldatul la gârlă ori, de ce nu ?, de noroaiele de altădată – da, ați citit bine, de noroaie ! – vremurile se schimbă. Iar oamenii nu doar că sunt sub ele, dar, am îndrăzni să spunem, mai și pun umărul la “vitregizarea” lor, iertată ne fie folosirea acestui termen într-un context în care vorbim de păstrarea tradițiiilor din mediul rural.
Credem în schimb în revenirea bunului simț, al respectului și al altor astfel de atribute născute la sat, care, în vremurile tulburi de azi, au fost înlocuite, nu de puține ori, cu mahalaua pe verticală: blocul de la oraș.
“Tabăra internațională de pictură și sculptură Vasile Grigore”, ajunsă la cea de-a XXX-a ediție, inaugurată, de data aceasta, nu într-un cămin cultural, ci în locul pe care comisul Apostolache, un apropiat al domnitorului Mihai Viteazul, a ales să ridice zid de monastire și de pomenire. De pomenire a unicului său moștenitor, după cum avea să amintească părintele Enescu.
Iar unica noastră moștenire este vatra românească.
Începuturile „Taberei internaționale de pictură și sculptură Vasile Grigore” trebuie căutate nu neapărat în negura timpului, ci în localitatea Hârsa. Iar meritele de a fi pus bazele și de a-i fi asigurată continuitatea au fost și sunt – după cum avea să amintească Victor Adam, amfitrionul evenimentului de la Apostolache – ale primarilor din Plopu: Gheorghe Predoiu și Adrian Bălănescu.
Să nu uităm, însă, de implicarea în acest proiect, prin sponsorizare, a Clubului Rotary 2000 Ploiești, al cărui președinte în exercițiu, Silviu Clinceanu, avea să precizeze că acestă tabără este una dintre puținele (dacă nu singura – n.n) care promovează tradiția satului românesc. Și, nu în ultimul rând, faptul că, deși la evenimentul din ziua de duminică, de la Apostolache, au fost prezenți doar artiști din Republica Moldova și România, peste 250 de artiști din Polonia, Grecia, Croația, Serbia etc au trecut , de-a lungul timpului, pe la “Tabăra internațională de pictură și sculptură Vasile Grigore”. Și-au dus, mai departe, tradițiile vetrei românești. Mănăstirea Apostolache, duminică, 7 iulie, Anul Domnului. Aici, cândva, Comisul Apostolache a ridicat, în amintirea unicului său moștenitor, un zid de monastire și de pomenire. Datoria noastră ? Să nu uităm că “veșnicia s-a născut la sat”!
