Florin Tănăsescu
În vremurile moderne, dragostea de neam și țară nu se mai probează prin acte de vitejie, chestii de “Plecat-am nouă din Vaslui” ori ”Să punem steagul românesc pe crâncena redută”, ci prin metode specifice, care arată atașamentul față de păduri, oameni, maneliști și alte comori naționale.
Să-ncepem cu comorile, fiindcă aici e bătaia peștelui. Dacă “ Limba noastră-i o comoară. În adâncuri înfundată”, interesul mare-i pe ce e la vedere sau pe ce “erau pe când nu s-au văzut, azi le vedem și nu sunt” – fondurile europene. La orice raport privind țara, în orice discuție politică intervine problema accesării fondurilor europene, și, implicit, țigăneala. Situație care te duce cu gândul la faptul că, mai nou, nu țara e o vacă de muls, ci Europa.
Grija faţă de semen e şi ea o formă neîndoielnică de patriotism, fiind tradusă și-n expresia “Prietenul la nevoie se cunoaște”. În acest sens, este de înțeles și de lăudat plecarea politicienilor ori de câte ori îi doare o falcă sau le-a crescut o unghie mai ciudată la deștul mare de la piciorul stâng, la tratament, la Viena. Motivul este amintita grijă față de internatul de rând, pentru a nu-l jena stând cu el într-un pat, din cauza supraaglomerării, ori pentru a nu-i lua din porția de dezinfectant care revine pe cap de muribund.
Momentele de încărcătură emoţional – festivistă sunt și ele un bun prilej de a-ți etala dragostea de glie. De 1 Decembrie, de Ziua Imnului, de Ziua Zonelor Umede, la Ora Pământului și ori de câte ori se adună minimum 50 de persoane cu drept de vot, se aude glasul iubirii de pământ strămoșesc și faptul că Basarabia e pământ românesc. În treacăt, mai este trasă și o castană în capul ungurilor să-și vadă de-ale lor, nu de Transilvania noastră.
Înfierarea, cu mânie proletară, a fițelor Simonei Halep e o altă dovadă a patriotismului. Faptul că o machedoancă adoptată și cu draiful și cu reverul de români a declarat forfait la Olimpiadă ne-a creat un disconfort psihic major, fiindcă lumea ne-a arătat cu degetul, iar noi pe ea și astfel cercul s-a închis. Nici explicațiile lui Ion Țiriac, cum că virusul Zika lovește mai tare decât serva Serrenei Williams nu ne-a convins, și-am ținut-o lunga cu lipsa de patriotism a Simonei. E de mirare că nu au apărut voci cum că, din impozitele plătite de noi – “din banii noştri, vezi, tu” – vedeta și-a cumpărat rachetele de tenis ori și-a plătit antrenorul. Și , unde mai pui, că are de gând să se mărite tot cu un machedon, nu cu un ciobănaș de pe plaiurile noastre mioritice.
Iubirea de țară se arată și prin dileme, cum ar fi: Pe fruntea cui să lipesc suta de euro ? Pe-a manelistului – să-mi cânte la ureche – ori pe-a Ministerului Culturii, să-mi aducă în țară ciudățenia numită “ Cumințenia pământului” ?
Știut fiind, însă, că folclorul ne-a unit pe toți la chefuri și ne-a făcut un popor de neclinit din obiceiurile noastre, e de presupus că mai mulți bani se strâng la un “concert” de-al lui Guță, decât pentru statuia lui Brâncuși.
Uniți, salvăm toată țigănia !
