Leon Chirilă
Gestul Marii Britanii de a organiza referendumul pentru ieşirea din Uniunea Europeană a generat „valuri” pe care nici englezii ahtiaţi după „independenţă” nu le-au bănuit. Acum, când s-au văzut cu biletul de plecare din organizaţia continentală, „o dau cotită” şi se cam codesc, doar, doar vor putea întoarce lucrurile spre făgaşul dinainte de referendum; dar, cum ştim, ce-a mâncat lupul este …mâncat, astfel că britanicii trebuie să-şi ducă acum crucea până la capătul…independenţei mult râvnite!
Ei bine, în aceste condiţii, văzându-se fără scăpare, trag de timp cu „liberarea din UE”, generând nemulţumirea şi, firesc, protestul celor care, până mai ieri, erau tovarăşi de drum cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Foarte recent, după summitul UE de la Bratislava, preşedintele Comisiei Europene – Jean Claude Junker – a somat Anglia, pur şi simplu, să lanseze urgent procedurile ieşirii din UE. Şi, mai în glumă, mai în serios – cum îi stă bine unui demnitar – le-a cerut britanicilor să întocmească repede şi „actele de divorţ”, pentru că divorţul şi l-au dorit. Demnitarul european şi-a permis chiar să vorbească în şarade, menţionând că, atâta vreme cât Marea Britanie era cu toţi la masă, „se mânca şi cu plăcere” dar, de când preferă o altă…dietă, aceasta nu trebuie să afecteze…apetitul celorlalţi! Iar ca să se recurgă cât mai repede la „eliberarea de UE”, a intervenit şi Donald Tusk – preşedintele Consiliului Europei – care a discutat, nemijlocit, cu însuşi premierul britanic. Numai că doamna May – actualul premier – se codeşte, motivează în fel şi chip, argumentând că încă nu are proceduri legale pentru a-şi scoate ţara din UE.
Această situaţie seamănă, într-un fel, cu jocul „de-a ascunselea”, din copilărie, când cel care îşi acoperea ochii, să nu vadă pe unde se ascund colegii, striga după o scurtă şi… repezită numărătoare: „Cine nu-i gata îl luăm cu lopata!” Şi cred că procedura copiilor se cam aplică, în prezent, în cazul Marii Britanii. Practic, nu ştim ce i-a mânat în această luptă pentru… independenţă, deoarece, dacă privim lucrurile retrospectiv, vom sesiza uşor că englezii „au trudit” mult ca să… intre în UE. De pildă, la înfiinţarea Comunităţii Eoropene a Cărbunelui şi Oţelului, din 1951, Anglia nu a avut… fotoliu la respectiva masă; şi nici în 1957, la formarea Comunităţii Economice Europene. Pe-atunci, se credea o mare putere şi nu-şi dorea ca respectiva organizaţie să fie ”tutelată” de Franţa, care a mai… ”trântit-o” de două ori prin… veto, în 1963 şi 1967. Abia în 1973, într-o conjunctură europeană favorabilă – în Franţa se schimbase preşedintele, iar în Germania, cancelarul social-democrat Willi Brand era bănuit de apropierea de Est – Marea Britanie a fost, în sfârşit, primită în conclavul european, odată cu Irlanda şi Danemarca.
Aşadar, după… ”lupte seculare” care i-au permis să stea la masa „granzilor” Europei, exact 43 de ani, Anglia a ieşit, tam-nesam, din organizaţie. Ieşirea, însă, este cu cântec deoarece, după ce şi-a dat seama de marea prostie pe care a făcut-o, încearcă să dreagă busuiocul, trăgând, pur şi simplu, de timp, şi motivând… copilăreşte, că n-ar prea avea proceduri constituţionale să vireze spre alte zări! Motiv pentru care, precum în jocurile copilăriei, liderii UE spun, într-un fel, răspicat: Cine nu-i gata este luat cu… lopata!
