Lucian Avramescu
Paște prea mult, în toate abundent
Obositor prin cântece de slavă
Și-ntre ospeţe ce nu se sfârșesc
Nu aflu, pentru suflet, o octavă
Paște gândit de preoţi ce-au uitat
Prin veacuri haina simplă, umilinţa
Din aurul care atârnă greu
A dispărut un amănunt – credinţa
Paște ce se arată nesfârșit
Ca un ospăţ cu masa-mbelșugată
Și care e sortit, nu doar la schit
Să nu se isprăvească niciodată
Sunt unii ce trăiesc un fel de paște
Și vinerea și miercurea și-n post
Pentru petrecerea bairam, contează
Pretextul, restul – ziceri fără rost
Am obosit de-atâta înviere
Stropită-i răstignirea în beţie
Pe credinciosul Tase, mangă azi
Zeama de varză numai îl învie
Paște prea mult, paște obositor
Se-adună tinerimea-n discotecă
Cum e de paște fetelor? Mișto,
Că a deschis spre întâi mai potecă!
Am fost și eu un pic la Înviere
Să iau lumină, dar pe drum am dat
De june care căutau cu lumânarea
O limuzină de ţigan bogat
E-a treia zi de Paști, satul e mort
Politica s-a tras de la biserici
Și-ncepe un concediu ghiftuit
Pentru primari, funcţionari și clerici
Se trag concluzii la partid, satrapul,
Și el de mari sughiţuri chinuit
Cere o listă-a popilor rebeli
Care-n sfeștanii nu l-au pomenit
De mâine e alt paște, paște-ntruna
Paște pentru popor, pentru prostime
Enoriași și preoţi devotaţi
Cer alte rugăciuni și alte rime
Iubito, ce frumos au înflorit
Potcapurile vișinilor toate
Și anemonele au răsărit
Și par catapetesme preacurate
Să ne gândim un pic la Răstignit
La Dumnezeul izvodit din noi
A fost, n-a fost, contează mai puţin
Iubesc când plouă, fulgerul din ploi
Nevoie e de fulger, ploi răzleţe
Avem destule, apă și pământ
Doar flacăra-i puţină, ţine-o-n palmă
Ca pe o lumânare vie-n vânt
Lumea a fost la început cuvânt
Iar Dumnezeu, cândva și el pe-aici
Ne făptuia din versuri, nu din bici
