Florin Tanasescu
Dulcegăriile servite în perioada electorală au la bază studii efectuate de specialiștii de peste Ocean, ei testând gusturile fiecărui neam în parte. Evident, succesul unei prăjituri depinde, în primul rând, de bucătarul – în speță american – care o prepară și mai puțin de gusturile votantului. În acest context staff-urile de campanie ale partidelor și-au tocmit deja bucătari de la firme renumite în prepararea aluatului, cremelor și a altor briz-brizuri gustabile, cele mai renumite dintre ele fiind societățile blatiste “Dulce și amar”, “La Plăcinte, înainte!” și “Fondanta de pe colivă”.
În esență, rețetele sunt aproximativ aceleași, dar cea mai tare în tromboane pare să fie “Fondanta pe colivă”, care a pregătit torturi, prăjiturele și bezele atât pentru Traian Băsescu, cât și pentru Klaus Iohannis. Spicuim din secretul culinar al acesteia:
Se iau ouăle de sub cloșcă, apoi se separă albușurile de gălbenușuri, după cum vrea și PNL să se separe penalii de non–penali, lucru aproape imposibil. Albușurile trebuie, apoi, luate la bătut în mixer, iar procedeul de amestecare durează astfel încât să existe garanția că se va obține procentul scontat.
Atenție ! În această fază procesuală, nu trebuie uitate nici gălbenușurile. Astea se freacă la nesfârșit, după cum și partidele clamează de câțiva ani încoace “Ne desolidarizăm de membrii care au probleme cu justiția”, “Facem ca toți dracii, plus o percheziție proprie, în afară de a DNA”, bla, bla și iar bla ! Astea din urmă trebuie musai televizate, în cadrul emsiunii “Partidul meu face blaturi mai bune”.
Făina rămasă pe stoc de la alegerile de-acum patru sau chiar opt ani – mucegăită sau nu – se cerne prin sita Biroului Executiv al fiecărui partid. În cazul PNL, treaba asta o face Alina Gorghiu, asistată, îndeaproape, de Vasile Blaga, să fie băgat și el în ciorbă.
Unii s-au întrebat dacă e nevoie de drojdie (țaic). Da și nu. Nu, în cazul PSD, care nu are nevoie de umflare, că stă bine în sondaje. Da, însă nu-l luați pe Tăriceanu, că ăsta vă scade procentele cât ai zice “Vreau să-mi iau permisul”.
În locul esenței de rom, se toarnă țuică sau rachiu de mere. Nu fiți zgârciți cu ele, fiindcă prunele – și-n general toate poamele– s-au făcut din belșug și anul ăsta.
Compoziţia se toarnă într-o tavă mare cât țara, tapetată cu banere electorale și lăsată să se coacă la foc mediu (la “economic”) , până în data de 11 decembrie, când blatul devine ferm la atingere. De asemenea, blatul se poate testa cu scobitoarea sau prin intermediul sondajelor de genul: “Dacă mâine ar avea loc alegerile, pe cine ați vota? Pe dracu sau pe tac-su ?”.
Ca și tortul miresei, prăjitura astfel obținută se taie în tot atâtea felii câți alegători sunt. Atenție, însă, că trebuie să ajungă și la voiajorii electorali – iar unora le trebuie chiar porții duble… – și la diaspora, dar cu ceva mai multă frișcă pe ea. Numai așa românii din Italia vor exclama, entuziaști, de se va auzi peste mări și țări, “Ma que bellissima turta! Vă pupăm dulce din Potenza”.
Această rețetă e valabilă și la coliva pentru parastasul de un an !
