Luiza Rădulescu Pintilie
După un dialog de o jumătate de oră cu Paolo Mercaldi, un licean de 17 ani, elev al cunoscutului colegiu ploieştean „Ion Luca Caragiale”, am rămas cu încredinţarea că multe dintre cele spuse despre pasiuni şi despre puterea lor de a şlefui personalitatea unui tânăr i se potrivesc, dar poate cu atât mai mult cuvintele lui Paulo Coelho sunt cele care îl definesc cel mai bine: „Pasiunea ne dă semnale care ne călăuzesc în viaţă”. Fiindcă elev în clasa XI-a fiind, la profilul Matematică- Informatică, şi convins că drumul său este legat pe mai departe de universul ştiinţelor exacte- poate Automatică, poate alt domeniu al ingineriei- a fost însoţit mereu de frumuseţea, de emoţia, de expresivitatea şi chiar de … adrenalina unor pasiuni. Venite rând pe rând în viaţa sa, şi încă destul de devreme, în parte şi ca o frumoasă moştenire dinspre părinţii săi, sunt pasiuni pe care, după cum ne mărturisea, nu le poate ierarhiza, dar simte că toate îl completează. Şi îl călăuzesc în viaţă, am adăuga noi, după cum l-am văzut şi l-am ascultat, remarcându-i cu uşurinţă modestia, echilibrul şi, nu în ultimul rând, delicateţea- toate semn al unei bune creşteri demne de toată lauda. Altfel spus, de zece plus, dacă ar fi să facem trimitere la profesia mamei sale, Loredana Muşetoiu, profesoară de limba engleză la Colegiul Naţional „ I.L.Caragiale“ Ploieşti, de la care, cu certitudine, a învăţat „lecţiile” celor şapte ani de acasă şi nu numai că nu le-a uitat, dar le dezvăluie în întreg comportamentul său, dându-i toată îndreptăţirea mamei sale să fie mândră de el. Iar motivele nu se opresc aici.
Încă din clasa I, Paolo cântă la pian- şi tatăl său, italian de origine, fiind legat de muzică şi cântând, în tinereţea sa, în Italia şi Elveţia într-un band- iar de cinci ani a adăugat pasiunea pentru chitară. Aşa încât, de la muzică clasică la rock, tânărul licean se simte atras de toate genurile de muzică „bună”, găsindu-le loc pe portativul vieţii sale, unde a mai adăugat, din 2014, şi pasiunea pentru fotografie. Un aparat de fotografiat de top, primit în dar de la părinţi, a devenit … fereastra pe care priveşte, cu un ochi care ştie să vadă ceea ce merită imortalizat, astfel încât, aşa cum se spune, o fotografie să dezvăluie cu adevărat mai mult decât o mie de cuvinte. Şi interesant este că, în toată tinereţea sa, are, de exemplu, inclusiv maturitatea de a focaliza atenţia asupra unor clădiri simbolice, care se cuvine să rămână arhivate imagistic pentru viitor ( una dintre fotografii- a celei mai vechi case din Ploieşti- va însoţi acest text, iar pe altele le vom prezenta, sub semnătura sa, în numerele viitoare ale ziarului). Iar toată incursiunea sa în universul preocupărilor şcolare, dar şi în cel al frumoaselor sale pasiuni îşi mai adaugă ceva: adrenalina de a conduce, de la 16 ani, o motocicletă Chopper. Având şi în acest caz o filozofie clară: „ motorul e de plăcere, iar o maşină- pe care o va conduce probabil când va împlini 18 ani- e pentru drum lung şi transport“.
Şi interesant este că, dincolo de cuvintele sale puţine, simple, calde, completate de fiecare dată de un zâmbet cuceritor al unui băiat frumos de 17 ani- al cărui chip te duce imediat cu gândul la un actor- se observă determinarea şi siguranţa cu care Paolo Mercaldi merge pe drumul său în viaţă, care îi dorim să îl apropie de împlinirea visurilor sale de acum şi a celor viitoare.
