Aceşti patruzeci de mucenici din Africa au trecut la Domnul, în timpul domniei împăratului Deciu, pentru că au refuzat să lepede credinţa în Hristos aducând jertfe idolilor. Guvernatorul provinciei, Fortunian, a poruncit ca treizeci şi şase dintre ei să fie omorâţi prin tăierea capului.
Sfinţii Mucenici Terentie, African, Maxim şi Pompie au fost aruncaţi în închisoare, fiind legaţi în lanţuri. Aici s-a arătat un înger al Domnului, i-a eliberat din lanţuri şi a ospătat pe mucenici. Ei au fost scoşi afară şi torturaţi, apoi iar aruncaţi în temniţă.
Guvernatorul a poruncit ca în locul unde erau ţinuţi aceştia să fie aruncaţi şerpi veninoşi şi scorpioni, pentru ca mucenicii să moară în chinuri. Dar necuvântătoarele nu s-au atins de ei.
Guvernatorul, văzând că nu reuşeşte să-i ucidă pe cei patru mucenici, a poruncit, în cele din urmă, omorârea lor prin decapitare. Fiind aduşi la locul execuţiei, ei au cântat în psalmi aducând laude lui Dumnezeu. Cu toţii au luat cununa muceniciei în anul 250.
