Lucian Avramescu
Cu ciorapul pe faţă luna
În geamul meu
Și vișinul, îmbrăcat altfel peste noapte,
Alb ca o stafie
Primăvara toamnei care va veni
Toate s-au deghizat,
Capra e mai multă cu doi iezi înfloraţi.
Cotcodăcesc pe ouă lăstarii de zmeură
Între ei și-a pitit cuibul găina
Toate sunt altfel, copile,
Piuie pietrele gâdilate de iarbă
În sufletul meu își odihnește zborul
Rândunica
Din ţări depărtate s-a întors acasă
Vecinul tinichigiu, pasăre călătoare și el,
Nu mai vrea la Londra,
Udă cu furtunul arpagicul pus de nevastă-sa
Care l-a tot așteptat ca Penelopa
E primăvară, spui, copile,
Nu vezi, tată, că tot dealul
Și-a pus cămașă albă
Iar corcodușii, așa sălbăticiţi,
Dau rost zilei care a început?
Da, ca Don Quijote, eu văd
Doar balaurii morilor de vânt
Și luna deghizată ca un hoţ de noapte
Și-n flori, fructele care vor putrezi neculese
