Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a fost preot la Templul din Ierusalim în timpul împăratului Cezar August. În acea vreme, în Ţara Sfântă domnea Irod cel Mare, ucigaşul de prunci. Din Scriptură aflăm că, în vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, în sfântul altar i s-a arătat îngerul Gavriil care i-a vestit că Elisabeta, soţia lui, îi va naşte fiu, ca răspuns la rugăciunile lor. Zaharia s-a îndoit de cuvintele îngerului, pentru că atât el, cât şi soţia sa erau înaintaţi în vârstă. Pentru îndoiala sa, el va rămâne mut până când îi va scrie numele fiului pe o tăbliţă, după naşterea acestuia. În Evanghelia de la Luca 1, 67-69, Sfântul Zaharia proroceşte despre viaţă şi activitatea lui Ioan: „Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.“ Datorită acestori prorociri, Zaharia este numărat în rândul prorocilor.
