Alexandru Bădulescu – 90

conf. univ. dr. Carmen Manea – pianist si muzicolog membru UCMR

În 20 februarie 1929, în satul Dara, comuna Pietroasele, județul Buzău, vedea lumina zilei Alexandru Bădulescu, personalitate polivalentă şi respectată, care activează cu devotament și abnegație de mai bine de 7 decenii în slujba muzicii și culturii prahovene. Parcursul profesional al domniei sale – de la învățător, director de cămin cultural, dirijor de cor, profesor de muzică în comuna Pietroasele, la doctor în muzicologie și coordonator al secției de cultură a regiunii Ploiești (mai târziu a județului Prahova) -, este semnificativă pentru activitatea neobosită desfășurată cu profesionalism și tenacitate în toate instituțiile unde a lucrat. Domnia sa nu doar a avut inițiative excepționale legate de cultura și arta muzicală românească, dar a găsit și modalitățile de a le pune în practică cu rezultate benefice, chiar dacă a trebuit să depășească adeseori bariere și dificultăți ce păreau a fi insurmontabile. Realizările sale de excepție îmbină contribuțiile muzicologice, cu numeroasele realizări în cultura prahoveană și națională precum: organizărea unor evenimente artistice (concerte, concursuri muzicale, în care un loc de frunte îl ocupă Concursul Național de Creație si Interpretare Paul Constantinescu), inițierea unor manifestări culturale în cadrul muzeelor din Ploiești și din județul Prahova, a cursurilor de măiestrie dedicate tinerilor dirijori, în vestitele stațiuni: Bușteni și Sinaia(1981-1996), înființarea unor muzee și edificii culturale în județ și în fostele județe: Buzău, Râmnicu-Sărat și Dâmbovita din Regiunea Ploiești (1952-1968), omagierea unor personalități artistice și de cultură de frunte, organizarea unor întâlniri cu muzicieni, scriitori și poeți, participarea la numeroase conferințe, mese rotunde, lansări de carte și de CD-uri, simpozioane prestigioase organizate în țară (menționăm prezența sa constantă la edițiile Simpozionului Internațional George Enescu, de la UCMR). Imensa activitate a domniei sale, entuziasmul și puterea de muncă fără egal, devotamentul față de nobila misiune asumată în postură de slujitor al muzicii și culturii naționale nu pot fi evocate decât parțial. Poetul Paul Valéry spunea că toate poemele scrise vreodată ar putea fi atribuite unui singur poet atemporal, nimeni altul decât spiritul creator. Personalitatea complexă și activitatea prodigioasă a ilustrului reprezentant al culturii prahovene și românești ne face să apreciem cum se cuvine valoarea excepțională și inegalabilul spirit creator al domniei sale. În activitatea sa bogată, cărturarul şi artistul generos s-au întâlnit şi au colaborat cu specialistul riguros, cu organizatorul eficient și entuziast, cu criticul muzical, cu slujitorul neobosit al culturii. În întreaga sa existență, arta condeiului s-a împletit armonios cu arta predării, cu inițierea și coordonarea pasionată a numeroase instituții și evenimente culturale.
Omul. În cazul profesorului Alexandru Bădulescu, totul este energie, viaţă, mişcare, flacără, tumult. Mereu zâmbitor, entuziast, activ, competent, însufleţit de iubire şi încredere în semeni, acesta a avut întotdeauna o atitudine pozitivă, armonioasă şi prietenoasă. Generozitatea sa proverbială a fost demonstrată de-a lungul timpului faţă de prieteni, de discipoli, de colaboratori, față de oameni de rând, dar şi faţă de neprieteni. În tot ce a întreprins, a pus gând şi suflet, ştiinţă şi generozitate, pasiune, talent şi dăruire. Profesorul Al. Bădulescu nu este doar un om; este o instituţie culturală atotcuprinzătoare.
Autorul. Lucrările sale – printre care volumul Cultura muzicală în judetul Prahova în sec.XIX-XX, distins cu Premiul UCMR-2012, impresionează prin competență şi seriozitate, prin bogăţia documentării, prin creativitate. În tot ce a publicat există o combinaţie fericită de har şi minte clară, cuprinzătoare, sintetizatoare, remarcabilă prin puterea de intuiţie şi de prelucrare a datelor.
Talentul este punctul de plecare în creaţie, în educaţie şi în orice domeniu de activitate. Pentru profesorul Bădulescu, talentul reprezintă o problemă de adâncime şi de responsabilitate, o stăruinţă îndârjită, răbdătoare, entuziastă şi cinstită, o cauză tenace pentru atingerea unui nivel cât mai înalt în zborul însufleţirii. Talentul (alături de alte multe calităţi ale sale) l-a menţinut tânăr, teafăr şi optimist.
Oratorul. Pe lângă avantajul de a scrie frumos, domnul Bădulescu posedă calităţi oratorice de excepţie, fiind un inegalabil vorbitor, înzestrat cu har şi cu un timbru vocal particular, inconfundabil. În spatele armoniei vorbelor, se ascund multă înțelepciune, precum și o armonie de gândire şi de simţire, care merge în acelaşi pas cu ritmul cuvintelor. Discursurile sale farmecă, emoţionează, conving, cuceresc prin verva scânteietoare şi prin firescul exprimării. Îmbinând adevărul cu metafora, ştiinţificul cu liricul, discursurile sale se remarcă prin acurateţe şi stil, prin eleganţă, rigoare şi creativitate, dezvăluind vocaţia umanistă a oratorului.
Umanistul. De-a lungul vremii, domnul Bădulescu și-a dedicat toate forțele slujirii culturii și muzicii românești. Umanistul şi omul de cultură au militat permanent spre o largă arie de cunoaştere şi cuprindere, spre multilateralitate. În peisajul cultural românesc, Domnia sa reprezintă o sinteză unică, foarte rar întâlnită: profesionist, cu o documentare remarcabilă, investigând exhaustiv domeniile de care s-a ocupat; artist, ştiind să îmbrace gândirea şi simţirea într-un chip impresionant, în care căldura sentimentelor se îmbină fericit cu frumuseţea imaginilor şi cu vigoarea cuvintelor; inegalabil manager cultural, având darul competenței, al sintezei şi al construcţiei armonioase; gânditor, căutând răspunsuri unor probleme importante legate de fenomenul cultural pe o perioadă de mai bine de 7 decenii.
Profesorul Alexandru Bădulescu este o carte de vizită care cinsteşte nu doar numele său, ci şi al județului Prahova, al muzicii românești, al UCMR, al Muzeului Paul Constantinescu din Ploiești, al Muzeului Peleș din Sinaia- de a cărui restaurare s-a ocupat direct în anii 1976-1989. Numele său a devenit concept și însemn de legendă. A intrat din viaţă în Pantheonul culturii româneşti. De aceea, la aniversarea vârstei de 90 de ani și a 7 decenii de activitate fructuoasă, în faţa sa, ne înclinăm cu nemărginită admirație şi recunoștință.