Nicoleta Dumitrescu
Ieri, lui Gabriel Oprea i s-a respins contestaţia privind verdictul de plagiat în cazul tezei sale de doctorat. Astfel, pe cel care a avut parte, la un moment dat, de privilegiul de a se număra printre primii oameni ai statului, bulgărele de zăpadă sub care a fost (sur)prins, de ceva vreme încoace, îl duce şi mai mult la vale. Dar, pentru politicienii care se înverşunează, cu orice chip, să fie în faţă, cazul fostului vicepremier ar trebui să fie un exemplu de ceea ce pot însemna mărirea şi decăderea unei persoane, mai ales în vremurile de faţă.
Fost camarad cu Oprea pe scena politică, uns pe la toate încheieturile, cât să iasă el însuşi cu faţa curată din mai multe clinciuri politice şi dosare prin instanţe, liderul PSD, Liviu Dragnea, s-a dovedit a fi cam singura persoană, deocamdată, care a “mirosit” motivul pentru care fostul lider UNPR a ajuns unde a ajuns. Departe de a fi poet, Dragnea a spus că Oprea s-ar fi apropiat prea mult de soare, adică de zona zero a puterii, iar asta a produs temeri, în ascensiunea sa politică sărind prea multe trepte. Iar motivul care a făcut ca Oprea “să se frigă”, la propriu, ar fi fost acela că există o limită peste care nu poţi să treci cu un partid mic, pentru că, a zis tot Dragnea,… se sparge gogoaşa, se dezumflă balonul!
Ce ar fi de reţinut din această poveste? Că o carieră politică, una care generează, automat, şi primirea de funcţii, se construieşte în timp, acumulând experienţă şi capacitatea de a discerne între bine şi rău, nu sărind prea multe trepte odată, aşa cum e moda prin politica românească.
Uitându-ne în urmă, cel mai recent exemplu este cel al celebrei blonde de la Cotroceni. Sub aripa ocrotitoare a fostului şef de stat, Elena Udrea a ajuns din consilier prezidenţial ministru, în 2014 având gânduri de a ajunge chiar şi la Cotroceni!
Pe ce criterii însă s-a făcut această ascensiune e ştiut, în condiţiile în care Elena Udrea nu a fost singurul caz care a practicat “săritura peste… trepte”! Mai grav este că, în anumite cercuri, fără să fie deloc talentaţi, unii dintre politicieni au avut parte cam de aceeaşi ascensiune, X sau Z, persoane anonime, ajungând, peste noapte, demnitari!
În România, parcă nu se doreşte să se înveţe din greşeli, care sunt prezente atât în curtea partidelor, cât şi în cea a electoratului, care, o dată la patru ani, îi votează, cu mici excepţii, cam pe aceiaşi care au fost puşi pe listă şi care au practicat săritura peste trepte! Şi, atunci, să ne mai întrebăm de ce tot aşteptăm să se schimbe ceva şi nu se vede nimic?!
