• A avut un rol important în reconstruirea Bisericii „Sf.Vasile”
Elis Râpeanu
L-am cunoscut pe acest slujitor al Bisericii și al credinței noastre ortodoxe la Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”, unde fusesem invitată, de Ziua Limbii române (15 ianuarie 2013), de domnul director prof. Alexandru Bădulescu. Prezent acolo, Părintele Săvulescu a subliniat rolul Bisericii în menținerea unității limbii române și a unității de neam, idee susținută și de Mihai Eminescu. Am ținut legătura cu Sfinția Sa, știind că a slujit la Biserica „Sf. Vasile” alături de Părintele Galeriu despre care scriam un studiu. Cu promptitudine, mi-a trimis câteva pagini despre această personalitate care, pentru harul său de preot ortodox, a fost dus la „Canal”, în același timp cu Mircea Ionescu-Quintus care a scris prefața la volumul „Vrednicul Părinte Galeriu” (Ed. Semne, 2015). Cum spațiul unui articol nu ne permite un studiu amplu, voi restrânge relatarea, cât îmi permit sufletul și condeiul, la datele esențiale privind acest slujitor al Bisericii din orașul copilăriei și adolescenței mele, ținând seama și de câteva informații oferite de doamna preoteasă – învățătoarea Maria Săvulescu.
S-a născut, într-o familie de preoți, la 25 iunie 1938, în comuna Gura Ocniței de lângă Târgoviște. A slujit la biserica din Iedera, la 6 km. de Moreni, în cadrul Protopopiatului Târgoviște, unde erau preoți și bunicul său, tatăl și cei doi cumnați. După o slujire de 8 ani, e numit la biserica la care slujea Părintele Galeriu, care-i va fi duhovnic și îndrumător. În volumul amintit mai sus, există o fotografie cu data de 16 iulie 1972, pe care scrie „clipa prezentării și instaurării mele oficiale în noua parohie” a Bisericii „Sf. Vasile” din Ploiești. Despre „ucenicia” sa la această biserică, Părintele Săvulescu mărturisește, cu gândul la Părintele Galeriu: „M-a rugat să-l ajut, de la început, cu actele parohiei, pentru că Sfinția Sa era deosebit de ocupat fiindcă ședea aproape permanent în Sfânta Biserică pentru a-și servi credincioșii, care veneau aici în număr impresionant pentru a-l asculta”.
Părintele Săvulescu a jucat un rol important la reconstruirea Bisericii „Sf. Vasile” care, ca și Biserica „Sf. Vineri”, la cutremurul din 4 martie 1977, a fost grav avariată. Iată rândurile scrise de Sfinția Sa: „Când cei mari ai noștri ne-au scris să-i repartizăm pe cei 4 preoți, slujitori la aceste biserici, la biserici din jur, eu fiind protopop, Părintele Galeriu a venit special de la București și m-a rugat să fac, într-o lună de zile, în curtea Bisericii Sf. Vasile, o capelă de lemn, pentru a-i ține aproape pe credincioșii din parohie, fiindcă altfel, ne-a spus, nu se va mai repara biserica. Și așa am făcut și nu am plecat de aici la Biserica Maica Precista decât după 5 ani de la cutremur, după ce am reușit, cu ajutorul bunilor noștri credincioși, restaurarea acestei Sfinte Biserici. Și, după ce am așezat crucea cea mare pe turla cea mare, am început pictura în interior și am vegheat executarea a 60 de icoane praznicare, în tehnica mozaic, în exteriorul Sfintei Biserici” (vol. amintit, pp.92). Pe peretele exterior lateral, dinspre nord, se află o placă pe care sunt amintite reparațiile mari ale Bisericii, încheindu-se astfel: „între anii 1978-1982, biserica a fost restaurată în întregime prin strădania deosebită a preoților Ștefan Săvulescu, Ioan Gheorghe, Ioan Manu și Iosif Ciorbea, ajutați de Sf. Patriarhie, de membrii consiliului parohial și de obștea credincioșilor. La 27 octombrie 1982, în zilele Prea Fericitului Patriarh Iustinian, biserica a fost resfințită de către Prea Cucernicul Preot Ștefan Săvulescu – Protoierul Protoieriei Ploiești, Județul Prahova, înconjurat de un alai de preoți. Bunul Dumnezeu să înscrie în Cartea vieții pe ctitorii, ostenitorii, binefăcătorii și donatorii acestui Sfânt locaș”.
Oficial, a ieșit la pensie în 2010, ocazie cu prof. univ. dr. Miron Oprea, președinte al Fundației Oamenilor de Știință Prahova, semnează și îi înmânează SCRISOAREA DE APRECIERE (28 iunie), adăugând „a vorbi despre Părintele Ștefan Săvulescu este un lucru greu, pentru că Sfinția Sa este foarte binecunoscut de întreaga suflare a Ploieștiului și nu știu ce să adaug acum când toată lumea vorbește cu nespusă părere de rău că trebuie să se pensioneze”. Azi, toți cei care l-au cunoscut vorbesc cu durere că a sosit marea despărțire. L-a slujit pe Dumnezeu, a slujit cu har Biserica și Credința peste o jumătate de secol, activând, voluntar, la Biserica „Maica Precista” și după pensionare. A fost, la 35 de ani, cel mai tânăr Protopop din țară, pe întregul Ploiești și pe județ, a participat de multe ori, la întrunirile Sfântului Sinod, a publicat articole în ziare și reviste, fiind un colaborator apropiat şi al ziarului Prahova. Va rămâne în prețuirea noastră, în rugăciunile noastre, în lumina lumânărilor pe care le vom aprinde la mormântul său din curtea Bisericii „Maica Precista”, unde a fost coborât, la rădăcina neamului, chiar în ziua de 15 ianuarie, ziua de naștere a marelui Poet, când susțineam, la Biblioteca Județeană „N. Iorga”, conferința „Eminescu și Credința”. Și cum însuși spunea despre Plecare Părintelui Galeriu la Dumnezeu, spunem și noi: lutul și haina Părintelui Săvulescu le-a ridicat moartea, dar supraviețuiesc faptele și învățămintele lăsate celor pe care i-a slujit și știu să le aprecieze și să le recunoască în viitor. Dumnezeu să-l țină de-a Dreapta Sa!
