Oamenii de ştiinţă au dezvoltat o capsulă cu scopul de a administra insulina sub formă de doză orală, înlocuind astfel injecţiile zilnice de care au nevoie persoanele diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2, potrivit sciencedaily.com.
Capsula are mărimea unei afine şi conţine un ac mic realizat din insulină comprimată, care este injectată imediat ce capsula ajunge în stomac. În testele realizate pe animale, specialiştii au arătat că ar putea furniza suficientă insulină pentru scăderea nivelului de zahăr din sânge astfel încât efectul să fie similar cu cel al injecţiilor. De asemenea, se pare că această capsulă poate fi adaptată pentru livrarea mai multor tipuri de medicamente.
”Sperăm că acest tip de capsulă va ajuta pacienţii cu diabet zaharat să primească doza necesară de insulină fără să fie nevoie să se injecteze”, spune Robert Langer, principalul autor al studiului.
În urmă cu câţiva ani, echipa de specialişti a dezvoltat o pilulă acoperită cu multe ace mici, care putea fi folosită pentru injectarea medicamentelor în mucoasa stomacului sau a intestinului subţire. Au modificat noua capsulă astfel încât să aibă un singur ac pentru a evita injectarea medicamentelor în interiorul stomacului, unde ar putea fi rupte de acizii din stomac înainte să îşi facă efectul.
Vârful acului este realizat în proporţie de 100% din insulină comprimată, fiind utilizat acelaşi proces folosit în producerea tabletelor de pastile. Axul acului, care nu intră în peretele stomacal, este realizat dintr-un material biodegradabil.
În interiorul capsulei, acul este prins de un arc comprimat care este ţinut pe loc de un disc de zahăr. Când capsula este înghiţită, lichidele din stomac dizolvă discul de zahăr, eliberând arcul, iar astfel acul este injectat în peretele stomacal.
Zidul stomacului nu are receptori de durere, aşa că pacienţii nu ar simţi injecţia. Pentru a se asigura că medicamentul este injectat în peretele stomacului, specialiştii au proiectat sistemul astfel încât, indiferent de poziţia în care capsula ajunge în stomac, să se poată orienta astfel încât acul să ajungă la căptuşeala stomacului.
Imediat ce vârful acului intră în peretele stomacal, insulina se dizolvă cu o viteză stabilită de specialişti în momentul în care concep capsula. În acest studiu a durat aproximativ o oră până ce insulina a fost complet eliberată în sânge.
În testele făcute pe porci, oamenii de ştiinţă au putut furniza cu succes până la 300 de micrograme de insulină. Ulterior au fost capabili să crească doza la cinci miligrame, cantitate similară cu cea pe care un pacient ar trebui să şi-o injecteze.
După ce capsula îşi eliberează conţinutul, poate trece inofensiv prin sistemul digestiv, nu au existat efecte adverse.
Capsulele ar putea fi folosite pentru mai multe tipuri de medicamente care sunt injectate în mod normal, precum imunosupresoarele, utilizate pentru tratarea artritei reumatoide, sau a bolii intestinale inflamatorii. De asemenea, poate conţine şi acizi nucleici, cum ar fi ADN şi ARN.
