Luiza Rădulescu Pintilie
V-aţi întrebat, vreodată, cum ar fi dacă, în vălmăşagul în care suntem prinşi mai tot timpul, am trăi fără calendar?! Noi cei care uităm, din când în când, în ce zi suntem şi ne mirăm că, iată, a trecut deja ianuarie, iar luna februarie e ajunsă aproape de mijloc!
Dacă, dintr-o dată, nu am mai şti dacă este prea devreme ori prea târziu, dacă a venit sau a trecut o zi anume…
Suntem în februarie – luna de la răspântie de anotimpuri, a cărei denumire – Făurar –
vine de la fierar, cel care trece prin flăcările focului şi şlefuieşte tăişul uneltelor cu care se lucrează pământul. Un întreg calendar popular de tradiţii şi obiceiuri leagă februarie de rodul holdelor, de bunăstarea caselor, de reînnoirea timpului şi de legământul iubirii. Bătrânii ştiau din vechime – iar unii mai cred şi astăzi, în vremea meteorologiei moderne – că dacă pe 10 februarie era vreme urâtă sau ploua, apele cereşti nu se opreau încă 40 de zile. Şi că ziua aceasta trebuie “ţinută”, fiindcă e rânduită a fi a Sfântului Haralambie – cel mai bătrân dintre muceniţi prăznuiţi de creştini, cel care ar ţine ferecată în lanţuri ciuma şi o slobozeşte doar când oamenii îşi pierd cu totul credinţa ori se înmulţesc prea mult. A doua zi, în ziua Sfântului Vlasie, ar începe să se întoarcă, la cuiburile lor, păsările migratoare şi ar trebui să le auzim, venind de sus, glăsuirile păsăreşti şi cele dintâi cântece. Iar apoi, pe 24 februarie, şi înaripatele, şi oamenii, ar trebui să îşi găsească perechea, pecetluindu-şi, în logodnă, iubirea.
Şi dacă aerul acestor dimineţi are miros umed-răcoros de desprimăvărare, totuşi, zic aceleaşi credinţe păstrate până la noi, că nu ar trebui să ne amăgim, fiindcă nopţile poartă încă pecetea rece a îngheţului, semn al “răutăţii” celei de-a doua luni a anului, nestăpânită sub nemulţumirea că i-au fost date cele mai puţine zile faţă de celelalte “surori” din an.
Cerul de februarie, când senin, când plumburiu-înceţoşat, “ascunde“ şi alte semne: dacă nu lasă să cadă spre pământ ninsori, atunci fulgii albi vor cădea de Paşti, iar dacă norii se vor zgudui de tăria tunetelor, atunci la vară vor tot fi furtuni însoţite de grindină. Om trăi şi-om vedea…
