Sfântul Clement de Ancira a vieţuit în Galiţia, în localitatea de la care şi-a luat şi numele – Ancira, în vremea stăpâniei împăratului Valerian (253-259). Sfântul s-a născut într-o familie de rând, iar Sofia, mama lui, fiind o creştină cuvioasă, a fost şi cea care l-a învăţat pe copil cele despre credinţă creştină. Tatăl necredincios a murit încă de pe când copilul era foarte mic.
La vârsta de numai 12 ani, Sfântul Clement purta deja haina monahală şi nevoinţele cele de zi cu zi ale călugărilor. După doar opt ani de monahism şi îndelungate nevoinţe, tânărul Clement este ales, prin rânduiala lui Dumnezeu, episcop. Nevoinţele din chilie s-au continuat cu nevoinţele cele din lume, viaţa sfântului fiind o neîncetată mucenicie.
Sub împăratul Diocletian a pătimit cu moarte minunată sfântul Clement. A pus împăratul în jurul sfântului multe feluri de materii amăgitoare şi înfiorătoare – de o parte argint şi aur mult, scrisori împărăteşti, care dădeau mucenicului mari dregătorii, haine de mult preţ, toată bogăţia şi podoaba -, iar de altă parte unelte de chinuiri – mâini de fier şi unghii, paturi de fier, brice ascuţite, cărbuni aprinşi, căldări, coifuri înfocate, ţepi, roate, lanţuri grele şi mulţime de unelte de chinuire fără de număr. Apoi i-a zis: „Acestea, zeii noştri le dăruiesc ţie, dacă cunoscându-i pe ei, vei începe a-i cinsti cu închinăciuni şi cu jertfe.” Sfântul şi-a întors ochii de la acelea, ca de la nişte lucruri proaste, necurate, rele şi nevrednice de vedere, apoi a zis cu suspinare: „Să fie acelea cu zeii voştri spre pierzare”.Sfântul Clement de Ancira şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu după multe şi nesfârşite chinuri.
