Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi se află din nou pe locul al doilea în clasamentul celor mai frumoase teatre din lume, potrivit Mediafax. Anunţul a fost făcut ieri de primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, pe pagina sa de pe reţeaua sa de socializare, după ce BBC a publicat recent un clasament în acest sens. „Cinste celor care au construit această frumoasă clădire şi veşnică să le fie recunoştinţa noastră pentru ei. Dar noi, generaţia noastră, ce oferim urmaşilor noştri? Din păcate ura, dezbinarea şi foamea stricată după mărire şi bani ne îngroapă destinul. Poate ne trezim. În 30 de ani de societate democratică am „construit” mineriade, ruine ale economiei naţionale, analfabetism, boală şi dezastre medicale, Colectiv şi ură. Peste 100 de ani ce va scrie istoria despre aceste vremuri? Oare va putea scrie ceva? Cum va reproduce istoricul ceea ce spune astăzi omul politic? Oare prim ministrul ţării va fi un nume sau un banc? Multe întrebări care din păcate au acelaşi răspuns: o mare, foarte mare ruşine faţă de cei care ne privesc din urmă, de departe, dar şi foarte de sus”, a scris primarul Mihai Chirica pe Facebook. Teatrul Naţional din Iaşi este una din cele mai prestigioase instituţii de cultură din ţară. Construită pe locul vechii primării, între anii 1894-1896, clădirea Teatrului Naţional a fost proiectată de arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer, care au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zurich. Sala Mare cu 750 de locuri organizată în stal, loje şi balcon impresionează prin rafinamentul, fantezia şi somptuozitatea ornamentelor de inspiraţie barocă şi rococo, fie că este vorba despre sculpturi sau picturi. Cele 1.418 lămpi electrice şi candelabrul cu 109 becuri din cristal de Veneţia luminează teatrul cu o personalitate arhitectonică unică. Cortina principală, pictată de maestrul vienez Lenz şi terminată de unul din discipolii săi, a fost concepută sub forma unei alegorii a vieţii cu cele trei vârste în plan central, la dreapta fiind imaginată simbolic Unirea Principatelor. Partea stângă, pictată de ucenicul lui Lenz, este diferită de restul cortinei prin stil şi culoare.
