Nicoleta Dumitrescu
România a păşit în anul de graţie 2019. De graţie pentru că, în comparaţie cu Anul Centenar, abia încheiat, ţara şi politicienii ei vor avea parte de cele mai mari provocări posibile. De departe, cea mai mare provocare este aceea că, de la 1 ianuarie, România a preluat preşedinţia rotativă, timp de şase luni, a Consiliului Uniunii Europene, perioadă în care politicienilor trebuie să le lucreze mintea inclusiv la cele două rânduri de alegeri, cele europarlamentare – din luna mai, şi cele pentru Cotroceni – de la final de an.
Vreun semnal, din primele zile ale anului ce abia a venit, că vor fi mai responsabili, mai de echipă, mai potoliţi? A spus vreun oficial sau şef de partid, fie de la putere, fie din opoziţie, în faţa camerelor de luat de vederi şi a microfoanelor – susţinut de colegi, ca într-un fel de tablou de familie: gata, tragem linie, cele rele să se spele, cele bune să se adune, am terminat cu scandalul, e cazul să ne apucăm serios de muncă? Aş!
Iar semnalul a fost dat chiar ieri, la ora prânzului, de la Cotroceni, de către şeful statului, care a ţinut să declare că refuză nominalizările făcute de PSD pentru posturile de miniştri la Transporturi şi Dezvoltare. Asta după ce a reamintit că îşi doreşte un nou mandat de preşedinte al României!
Într-un cuvânt, după pauza luată, ce a inclus sărbătoarea Crăciunului şi Anul Nou, încă din primele zile ale lui 2019 războiul dintre cele două palate – Cotroceni şi Victoria – a fost reluat. Încă nu se aude sunet de tobe, pentru a anunţa un nou asalt, dar vocea preşedintelui statului, pe aceeaşi linie, fără niciun fel de inflexiune, trădează aceeaşi poziţie pe care a adopta-o şi până acum: îi va ţine în şah, cât va putea de mult, pe cei de la guvernare. Şi nici nu prea dă semne că are de gând să cedeze, în contextul în care, la numai o zi după ce a semnat cererile de revocare a foştilor miniştri, a ţinut să spună că nu a formulat încă un refuz pentru numirea noilor miniştri, motivând că „echipa” sa încă lucrează la această analiză!
Într-un cuvânt, războiul surd, între Preşedinţie şi Guvern, nu pare decât …un fel de a da cu stângul în dreptul! Nimic mai greşit, în contextul în care, poate, era cazul ca măcar la început de an – de ochii oficialilor europeni, care vor superviza şi mai mult România odată cu preluarea preşedinţiei Consiliului UE – între cele două instituţii să existe o colaborare, măcar formală.
După cum se vede, însă, nimic nu pare să-i impulsioneze sau să-i mişte pe politicieni, impresia care se desprinde fiind aceea că, de fapt, totul este ca la început sau încremenit în timp. Iar cele mai bune dovezi sunt kilometricele cozi de maşini către şi dinspre staţiunile montane, în mod special de pe DN1, halta nefuncţională de la Nistoreşti devenind, în ultimele zile, un soi de vedetă, în sens negativ, graţie ritmului de melc cu care au putut circula autovehiculele! Iar cum Olguţa Vasilescu, cea care era sortită să mişte lucrurile, inclusiv în infrastructura rutieră, este refuzată în mod succesiv în Guvern, atunci, cu siguranţă, DN1 va avea parte de aceeaşi sufocare de maşini inclusiv în perioadele campaniilor electorale pentru cele două scrutine!
