Nicoleta Dumitrescu
Conform tradiţiei, sfârşitul de an este, pe de o parte, perioada în care se trage linie, sub cele bune şi cele rele, iar pe de altă parte este cea mai bună oportunitate de a se pune în gând dorinţe, în speranţa de mai bine.
Pentru români, la modul general, 2018 a fost un an atipic, multele aşteptări fiind, în continuare, la acelaşi stadiu al aşteptării. Atipic pentru că, deşi a fost vorba despre Anul Centenar, când totul ar fi trebuit să se desfăşoare sub semnul înţelegerii, al colaborării, într-un cuvânt, al unităţii, nu a fost deloc aşa. Cei îndreptăţiţi să ia decizii, graţie votului electoratului, au început acest an certându-se, aruncând vina asupra altora, şi tot aşa îl vor şi termina. Mai dramatic este însă faptul că toate acuzele şi contrele, desfăşurate în sălile şi pe holurile celor mai importante instituţii ale statului, au avut loc sub semnul festivismului…
Dar, şi mai trist este faptul că tuturor actorilor care au pus în scenă acest teatru, de multe ori ieftin, le-a plăcut, dovadă că, în mesajul lor către naţiune, de Crăciun, nu a fost nimeni care să-şi ceară scuze faţă de tot ceea ce s-a întâmplat sub cupola circului ieftin! Practic, ar fi fost un an cu adevărat sub semnul Centenarului dacă românii ar fi văzut că între puterile statului poate să existe mai multă colaborare.
Pentru că, în fapt, de stabilitate se poate vorbi doar atunci când cei care conduc îşi exercită această atribuţie în linişte. Or, când e gălăgie, când agitaţia este maximă, când toată activitatea este într-o grabă nebună şi totul se schimbă, peste noapte, senzaţia că parcă toate zilele au intrat în sac este şi mai apăsătoare! În aceste condiţii, este şi mai dificil să încerci să pui în balanţă, la sfârşit de an, elementele pozitive, chiar dacă şi acestea există.
Însă, pentru că speranţa moare ultima, cu siguranţă, nu puţini vor fi românii care îşi vor pune în gând că, poate, 2019 va fi un an mai bun, mai aşezat. Dar, mai mult decât toate, e nevoie de pace. E nevoie de pace, pentru că liniştea este cea care dă semnalul că poţi să speri că şi normalităţii i se poate face loc în nişte vremuri în care deciziile nu mai trebuie luate doar de pe o zi pe alta, ci pentru viitor. Iar un viitor nu poate să fie sigur dacă lucrurile nu sunt aşezate şi pregătite inclusiv la final de an. La mulţi ani!
