Leon Chirila
Că toate în această lume sunt trecătoare este un lucru mai mult decât cunoscut şi nici nu trebuie să apelezi la vreun text biblic pentru a ţi se confirma veridicitatea. Recent, de pildă, o informaţie a agenţiilor de presă ne aducea la cunoştinţă agonia fabricii de avioane din Craiova care, categoric, urma acelaşi „drum” pe care a păşit marea citadelă din urbea olteană – Electroputere. Drum pe care, după 1989, „s-au îngrămădit” cele mai multe obiective industriale ale României, deoarece, cred, fuseseră…deocheate de concurenţii din alte ţări. Şi nu cred că este vreun judeţ în care mari fabrici sau uzine să nu fi intrat pe drumul pierzaniei, pentru a putea vorbi acum, despre ele, din amintiri! De pildă, „Textila” Galaţi, Fabrica de apă grea de la Severin, CUG-ul din Iaşi sau 1Mai şi U.M.Plopeni – din Prahova, ca să dau numai câteva exemple, sunt doar amintiri pentru că, nu-i aşa, toate-s trecătoare!
Pe calea pierzaniei se află, de o bună bucată de vreme, şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat (PNŢCD), partid de primă mărime şi…glorie în alte vremuri. Acum, pur şi simplu, se…târăşte pe actuala scenă politică, pentru că greşelile grave pe care le-a făcut l-au supratitrat ca fiind…desuet. Dar, cum toate-s trecătoare, şi actualul PNŢCD speră – pentru că nu toţi membrii săi au fost vinovaţi de decăderea sa – să-şi revină, mizând, probabil, şi pe degringolada celuilalt partid istoric – PNL. Cum vrea să se reafirme PNŢCD în vremurile de astăzi? Deocamdată, printr-un protocol de colaborare cu un partid nou-nouţ – Alianţa Noastră, partid condus de portavocea mişcării „Piaţa Universităţii” 1990 – nimeni altul decât Marian Munteanu. Acesta şi-a lansat partidul pe scena noastră politică săptămâna trecută şi, cum pe partea dreaptă a eşichierului politic situaţia este destul de…roză, este posibil ca liderii partidelor semnatare ale protocolului – Aurelian Pavelescu şi Marian Munteanu – să-şi apropie o parte din electorat prin promovarea „principiilor fondatoare ale PNŢCD”, care, pe cât de vechi, pe atât de noi şi de importante sunt: şcoala, armata, biserica.
Ei, şi dacă PNŢCD tinde spre revigorare, PNL se luptă din greu pentru a nu se afunda şi mai mult în mlaştina pierzaniei. Şi aceasta pentru că, în primul rând, conducerea bicefală – dacă nu chiar…tricefală, dacă-l adăugăm şi pe preşedintele Iohannis – nu poate să imprime o linie clară luptei sale politice. Concurenţa – ca să nu-i spunem lupta – dintre foştii pedelişti şi vechii penelişti erodează şi imaginea, şi unitatea acestui partid, imagine şi unitate care, iată, acum sunt în pragul de a le cataloga ca fiind…trecătoare! Şi voi menţiona doar două exemple: Cătălin Predoiu – fostul mare prim-ministru din umbră al liberalilor, dar şi marele perdant al alegerilor pentru Primăria Capitalei – este… înghesuit acum, spre supărarea multora, pe listele pentru alegerile parlamentare! De asemenea, la organizaţia liberală din Sectorul 2, o altă breşă în unitatea PNL o fac Anca Boagiu şi Dan Cristian Popescu– lideri cunoscuţi ai partidului – care se bat, pur şi simplu, pentru acapararea funcţiei de preşedinte!
Spuneam, aşadar, că toate-s trecătoare şi, bineînţeles, şi cele consemnate în aceste rânduri vor „suferi” aceeaşi metamorfoză. Dar trebuie să menţionăm şi faptul că, nu de puţine ori, ce-i trecător poate să şi dispară cu totul!
